Si eu. In copilarie am fost intr-o excursie la casa lui natala. Mi-a ramas in minte cat era de mica coliba lui parinteasca, de simpla si de curata si uimirea cand o auzeam pe invatatoare ca de acolo a pornit pe jos spre Paris un om mare! Asta era tot ce stiam eu despre Brancusi...ma uimea peste poate faptura omului acela a carui casa o vizitasem. Aceeasi uimire ma incearca ori de cate ori ii citesc gandurile sau ii privesc operele-ii simt nelinistea, nazuinta spre zbor.
Comentarii