”Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți și toate!”(Colind de Crăciun, Dickens)
Dragi prieteni, sper ca minunea nașterii lui Isus să vă găsească liniștiți, senini, înconjurați de cei dragi, de daruri, de lumină și de bucurie.
Folosiți răgazul, pauza aceasta binecuvântată să vă încărcați sufletele cu speranță și încredere, să vă dăruiți vouă înșivă atenție și, de ce nu, să suflați cu putere în focul credinței din inimile voastre.
”Credința (....) ne redescoperă lumea, oamenii, viața și ne scoate din acreală, din plictis, din mohoreală. Înnoiește și înviorează întocmai ca arta poetului sau a pictorului. Capacitatea noastră de a percepe binele sau frumosul devine brusc puternică. Acum, dragostea dărâmă zăplazurile indiferenței și bănuielii, sfărâmă zidurile și plafoanele închistării în egoismul veșnic rănit și supărat. Deodată, percepțiile-și cele morale și cele sensibile-cresc vertiginos. Lumea e alta pentru credinciosul copleșit de fericire: bogată, nouă, îmbietoare, captivantă, euforică-exact ca pentru artist în clipe de inspirație. ” (p 336, Jurnalul fericirii, Nicolae Steinhardt)
” Poți să nu păcătuiești de frică. E o treaptă inferioară, bună și ea. Ori din dragoste, cum o fac sfinții și caracterele superioare. Dar și de rușine. O teribilă rușine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios în fața unei persoane delicate, a fi trântit o vorbă urâtă în fața unei femei bătrâne, a fi înșelat un om care se încrede în tine.
După ce l-ai cunoscut pe Hristos, îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine.” ( N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, p. 27)
Nu uitați de semnificația acestei sărbători. Nu vă gândiți numai la ce puneți pe masă, pe cine sau când să sunați sau să vizitați...gândiți-vă și la cum este lumea noastră, la cum suntem noi ca oameni grație învățăturilor lui Isus, a cărui naștere o celebrăm acum. Cum am fi fost fără el?...
Dragi prieteni, sper ca minunea nașterii lui Isus să vă găsească liniștiți, senini, înconjurați de cei dragi, de daruri, de lumină și de bucurie.
Folosiți răgazul, pauza aceasta binecuvântată să vă încărcați sufletele cu speranță și încredere, să vă dăruiți vouă înșivă atenție și, de ce nu, să suflați cu putere în focul credinței din inimile voastre.
”Credința (....) ne redescoperă lumea, oamenii, viața și ne scoate din acreală, din plictis, din mohoreală. Înnoiește și înviorează întocmai ca arta poetului sau a pictorului. Capacitatea noastră de a percepe binele sau frumosul devine brusc puternică. Acum, dragostea dărâmă zăplazurile indiferenței și bănuielii, sfărâmă zidurile și plafoanele închistării în egoismul veșnic rănit și supărat. Deodată, percepțiile-și cele morale și cele sensibile-cresc vertiginos. Lumea e alta pentru credinciosul copleșit de fericire: bogată, nouă, îmbietoare, captivantă, euforică-exact ca pentru artist în clipe de inspirație. ” (p 336, Jurnalul fericirii, Nicolae Steinhardt)
” Poți să nu păcătuiești de frică. E o treaptă inferioară, bună și ea. Ori din dragoste, cum o fac sfinții și caracterele superioare. Dar și de rușine. O teribilă rușine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios în fața unei persoane delicate, a fi trântit o vorbă urâtă în fața unei femei bătrâne, a fi înșelat un om care se încrede în tine.
După ce l-ai cunoscut pe Hristos, îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine.” ( N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, p. 27)
Nu uitați de semnificația acestei sărbători. Nu vă gândiți numai la ce puneți pe masă, pe cine sau când să sunați sau să vizitați...gândiți-vă și la cum este lumea noastră, la cum suntem noi ca oameni grație învățăturilor lui Isus, a cărui naștere o celebrăm acum. Cum am fi fost fără el?...
Comentarii
Andreea, îţi urez să-ţi păstrezi sufletul. Este cea mai mare provocare în zilele anului ăsta, peste câteva zile celălalt. Nu, nu pentru noi trebuie să faci asta. Ci pentru tine...şi cei dragi.
Te îmbrăţişez. Eu, acelaşi, de fiecare dată.
PS - Ex-DeMaio...dacă mai trebuia spus :)