Nu prea mai am timpul și tihna de a savura o carte ...așa că, în căutare de hrană pentru suflet și minte, m-am reîntors la poezie. Am recitit de curând Angela Marinescu, de care uitasem, dar i-am reîntâlnit numele într-un interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari.
Am fost surprinsă de cum îmi rămân în minte decupate ori imagini, ori versuri pe care le sucesc pe toate părțile, ca acestea: ”Când scriu, sunt un bărbat ce domnește femeiește peste o lume de pescari.../ Ce pescuiesc în ape tulburi...”(Angela Marinescu). Și apropo de Marin Mălaicu-Hondrari- am citit interviul cu el în Dilemateca. Am reflectat la câteva răspunsuri de-ale lui și apoi i-am privit cu atenție poza. M-am întrebat ce aș fi gândit dacă l-aș fi întâlnit pe stradă sau în tren sau aiurea....Dacă aș fi avut puterea să văd lumina din el.....dacă Hitler din inima mea nu l-ar fi executat fără milă înainte să apuce omul să spună ceva...să dezvăluie din frumusețea sufletului său....Poate îi voi citi cărțile cândva, deși rareori gust vreun autor român...
După Angela Marinescu, am vrut ceva mai aproape de structura mea, așa că în mâinile mele s-a așezat luminos și plin de frumusețe volumul Aripi frânte, de Kahlil Gibran :
”Am venit pentru a trăi întru slava Dragostei și lumina Frumuseții, care sunt oglinda lui Dumnezeu. Mă aflu aici viu, iar oamenii nu mă pot alunga din viață pentru că știu că voi trăi în moarte.
Dacă mi-ar smulge ochii, aș asculta murmurul Dragostei și cânturile Frumuseții. Dacă mi-ar astupa urechile, m-aș bucura de atingerea brizei amestecată cu mireasma Dragostei și parfumul Frumuseții.
Dacă m-ar asvârli în gol, aș continua să trăiesc cu sufletul meu, copilul Dragostei și al Frumuseții.
Am venit aici ca să fiu cu toți și pentru toți, iar ce fac azi în singurătatea mea, mâine va fi spus tuturor.
Ce mărturisesc azi cu o singură inima, mâine va fi spus de nenumărate inimi.” (K. Gibran)
Comentarii