În ultima vreme în discuțiile mele cu prietenii din țară sau plecați, apare și întrebarea asta : Andreea, tu de ce nu pleci? Mai ales că vorbești germana, ai avea un avantaj etc etc....
Știu că mulți nu veți înțelege ...mă veți blama sau critica...însă eu iubesc țara asta aproape cu patimă aș spune, dacă nu mi-ar fi teamă de patetism ieftin. Mi-e dragă de mor, cu relieful ei de vis, cu oamenii ei, cu creștinii ei frumoși care Trăiesc, sunt mai vii ca oricare alții în lume, cu istețimea lor și umorul nebun de care sunt în stare și în cele mai negre clipe, cu rezistența și blândețea lor....Sunt mândră de rădăcinile noastre, de tradițiile bogate și pline de semnificație, sunt mândră de credința noastră vie și, o să râdeți, sunt mândră și de viitorul nostru. E curios, anul acesta am simțit, ca niciodată, că ne așteaptă un viitor luminos, bun, pe noi, pe români, în ciuda problemelor de tot felul-politice sau economice. Mi s-a părut curios că nu numai eu simt așa, de 1 decembrie de exemplu mai toate televiziunile au transmis emisiuni ”patriotice” despre români frumoși și buni .
Avem nevoie să ne trezim din deochiul în care nu știu ce mașteră ne-a aruncat, de am ajuns niște leneși, niște ingrați. Avem nevoie să ne spălăm ochii cu apă curată din izvoarele noastre, să vedem clar cât de frumoși și deștepți suntem, avem nevoie să ieșim din vraja asta care ne-a aruncat în disperare și sărăcie, să ne scuturăm de neputințe, de urât, de minciuni, de hoții.
Mai demult îi scriam unui prieten stabilit în Canada de 6 ani aproape-un om măcinat de dorul de casă, de munții lui de acasă din Zărnești-îi scriam să nu mai spună că detestă România, când el o dorește atât de mult, să nu mai jure că nu mai vine niciodată înapoi, când aici îi învie sufletul ori de câte ori revine. Mai mult, i-am spus că probabil pentru el țara asta e ca o femeie frumoasă și ispititoare, însă cam needucată și scuipătoare de semințe, sigur că nu vrei să fii văzut cu ea! A recunoscut că așa e.....Mulți au plecat din țară, ferindu-se și să vorbească românește, de teamă să nu fie asociați cu România ...
Da, e frumoasă și cam needucată. E însă credincioasă, puternică, cu multe de oferit dacă vom avea răbdarea și înțelepciunea să o educăm, să îi spălăm ochii sulemeniți vulgar, să o iubim, în loc să îi tragem șuturi plini de furie.
Acum două seri exclama siderat un prieten: ”Ceee, iubești România?! N-am auzit bine? Îmi spui și mie, mă rog, ce e de iubit la țara asta ?!” Sincer, mi se pune nod de lacrimi în gât, mi se pare nedrept să justific ceea ce simt, plus că mă doare să văd cât de barbar ne purtăm cu țărișoara asta care e așa năpăstuită și din cauza noastră, a modului în care înțelegem să ne-o asumăm, să o tratăm.
Știu sigur că n-aș putea trăi în altă țară altfel decât fiind rană vie de dor-dor de babele și moșii noștri pe cale de dispariție, dor de munți și de verde românesc, dor de tradiții, de mâncare, de aer, de Păcală, de Făt Frumos și Ileana Cosânseaza, dor de biserici (știți că suntem pe locul I în lume la număr de biserici, mănăstiri și schituri?), dor până și de suferință, care oricum e mai dulce aici între ai mei decât printre străini. Da, vreau o țară ca afară, dar n-aș pleca de aici ! Mi-a fost greu de multe ori, n-am avut bani adesea, deși munceam de nu mai știam de mine, da, m-am lovit de hachițe birocratice, da, am suferit adesea pe stradă din cauza mitocăniei și nepăsării semenilor, dar....cu toate astea, iubesc România. Cu adevărat, necondiționat.
Cu speranța că va fi bine, ne vom însănătoși sufletele și vom face ceea ce trebuie, că vom fi buni unii cu alții, uniți, nu dușmani, că vom învăța să iubim ceea ce avem, că vom îngriji ceea ce Dumnezeu ne-a dat cu atâta iubire...O să fim bine, toate greutățile până la urmă ne purifică și ne smeresc, ne fac mai înțelepți și, adesea, ne întorc spre Dumnezeu...Nu degeaba României i se spune în lume ”grădina Maicii Domnului”....(vă amintiți, când ne-a vizitat papa? Așa a spus, că a venit să vadă cu ochii lui grădina Maicii Domnului...grădină pe care noi scuipăm cu dispreț și ne lungim gâturile ca să privim cu invidie la vecini ...
Gândiți-vă cu dragoste și mândrie la țara asta, întoarceți-vă acasă, voi, cei plecați prin lume, dacă simțiți că muriți pe dinăuntru, aici e locul vostru, să puneți umărul să se schimbe ceva acasă, ridicați privirea sus, suntem români și asta înseamnă mult, chiar dacă acum vă vine greu să credeți sau să simțiți.
” Sufletul românesc atât de hârșit de istorie și întâmplări. Hârșit, dar nu acrit.
Contactul cu pacea divină și cu bucuria vieții nu a fost întrerupt !
”Pe mine mă întreabă dacă sunt Român. Sunt, îi răspund. Ce, mă, nu ești jidan? Sângele meu e evreiesc, îi dau eu replica, dar de gândit și de simțit gândesc și simt românește.
(...)Răspunsul meu, parafrazându-l pe Churchill, a cărui mamă era din Statele Unite și care declara : sunt cinzeci la sută American și sută-n sută Englez, ar fi putut să sune : sunt sută-n sută evreu și mie-n sută Român!)
(Jurnalul fericirii, Nicolae Steinhardt)
LE -primit pe mail: Icoana nobleții de a fi ortodox și român
Știu că mulți nu veți înțelege ...mă veți blama sau critica...însă eu iubesc țara asta aproape cu patimă aș spune, dacă nu mi-ar fi teamă de patetism ieftin. Mi-e dragă de mor, cu relieful ei de vis, cu oamenii ei, cu creștinii ei frumoși care Trăiesc, sunt mai vii ca oricare alții în lume, cu istețimea lor și umorul nebun de care sunt în stare și în cele mai negre clipe, cu rezistența și blândețea lor....Sunt mândră de rădăcinile noastre, de tradițiile bogate și pline de semnificație, sunt mândră de credința noastră vie și, o să râdeți, sunt mândră și de viitorul nostru. E curios, anul acesta am simțit, ca niciodată, că ne așteaptă un viitor luminos, bun, pe noi, pe români, în ciuda problemelor de tot felul-politice sau economice. Mi s-a părut curios că nu numai eu simt așa, de 1 decembrie de exemplu mai toate televiziunile au transmis emisiuni ”patriotice” despre români frumoși și buni .
Avem nevoie să ne trezim din deochiul în care nu știu ce mașteră ne-a aruncat, de am ajuns niște leneși, niște ingrați. Avem nevoie să ne spălăm ochii cu apă curată din izvoarele noastre, să vedem clar cât de frumoși și deștepți suntem, avem nevoie să ieșim din vraja asta care ne-a aruncat în disperare și sărăcie, să ne scuturăm de neputințe, de urât, de minciuni, de hoții.
Mai demult îi scriam unui prieten stabilit în Canada de 6 ani aproape-un om măcinat de dorul de casă, de munții lui de acasă din Zărnești-îi scriam să nu mai spună că detestă România, când el o dorește atât de mult, să nu mai jure că nu mai vine niciodată înapoi, când aici îi învie sufletul ori de câte ori revine. Mai mult, i-am spus că probabil pentru el țara asta e ca o femeie frumoasă și ispititoare, însă cam needucată și scuipătoare de semințe, sigur că nu vrei să fii văzut cu ea! A recunoscut că așa e.....Mulți au plecat din țară, ferindu-se și să vorbească românește, de teamă să nu fie asociați cu România ...
Da, e frumoasă și cam needucată. E însă credincioasă, puternică, cu multe de oferit dacă vom avea răbdarea și înțelepciunea să o educăm, să îi spălăm ochii sulemeniți vulgar, să o iubim, în loc să îi tragem șuturi plini de furie.
Acum două seri exclama siderat un prieten: ”Ceee, iubești România?! N-am auzit bine? Îmi spui și mie, mă rog, ce e de iubit la țara asta ?!” Sincer, mi se pune nod de lacrimi în gât, mi se pare nedrept să justific ceea ce simt, plus că mă doare să văd cât de barbar ne purtăm cu țărișoara asta care e așa năpăstuită și din cauza noastră, a modului în care înțelegem să ne-o asumăm, să o tratăm.
Știu sigur că n-aș putea trăi în altă țară altfel decât fiind rană vie de dor-dor de babele și moșii noștri pe cale de dispariție, dor de munți și de verde românesc, dor de tradiții, de mâncare, de aer, de Păcală, de Făt Frumos și Ileana Cosânseaza, dor de biserici (știți că suntem pe locul I în lume la număr de biserici, mănăstiri și schituri?), dor până și de suferință, care oricum e mai dulce aici între ai mei decât printre străini. Da, vreau o țară ca afară, dar n-aș pleca de aici ! Mi-a fost greu de multe ori, n-am avut bani adesea, deși munceam de nu mai știam de mine, da, m-am lovit de hachițe birocratice, da, am suferit adesea pe stradă din cauza mitocăniei și nepăsării semenilor, dar....cu toate astea, iubesc România. Cu adevărat, necondiționat.
Cu speranța că va fi bine, ne vom însănătoși sufletele și vom face ceea ce trebuie, că vom fi buni unii cu alții, uniți, nu dușmani, că vom învăța să iubim ceea ce avem, că vom îngriji ceea ce Dumnezeu ne-a dat cu atâta iubire...O să fim bine, toate greutățile până la urmă ne purifică și ne smeresc, ne fac mai înțelepți și, adesea, ne întorc spre Dumnezeu...Nu degeaba României i se spune în lume ”grădina Maicii Domnului”....(vă amintiți, când ne-a vizitat papa? Așa a spus, că a venit să vadă cu ochii lui grădina Maicii Domnului...grădină pe care noi scuipăm cu dispreț și ne lungim gâturile ca să privim cu invidie la vecini ...
Gândiți-vă cu dragoste și mândrie la țara asta, întoarceți-vă acasă, voi, cei plecați prin lume, dacă simțiți că muriți pe dinăuntru, aici e locul vostru, să puneți umărul să se schimbe ceva acasă, ridicați privirea sus, suntem români și asta înseamnă mult, chiar dacă acum vă vine greu să credeți sau să simțiți.
” Sufletul românesc atât de hârșit de istorie și întâmplări. Hârșit, dar nu acrit.
Contactul cu pacea divină și cu bucuria vieții nu a fost întrerupt !
”Pe mine mă întreabă dacă sunt Român. Sunt, îi răspund. Ce, mă, nu ești jidan? Sângele meu e evreiesc, îi dau eu replica, dar de gândit și de simțit gândesc și simt românește.
(...)Răspunsul meu, parafrazându-l pe Churchill, a cărui mamă era din Statele Unite și care declara : sunt cinzeci la sută American și sută-n sută Englez, ar fi putut să sune : sunt sută-n sută evreu și mie-n sută Român!)
(Jurnalul fericirii, Nicolae Steinhardt)
LE -primit pe mail: Icoana nobleții de a fi ortodox și român
Comentarii
Nu este o revolta, o frustrare sau un manifest, este o hotarare, pe care trebuie sa o luam fiecare dintre noi. Vrem sa stie tot romanul ca o tara este condusa, ingrijita si imbunatatita de oameni, nu de functiile pe care le ocupa ei. Trebuie sa fim si noi "ca afara", si schimbarea trebuie sa inceapa de la fiecare din noi, din propria sufragerie.
O tara nu se schimba, pana nu se schimba si oamenii care pot sa o faca. Si acestia nu sunt politicienii, ministrii sau primarii, ei n-o vor face niciodata. Noi, cei care i-am ales, acum ar trebui sa-i ignoram si sa nu mai asteptam nimic de la ei. Ei nu sunt "ca afara", ei sunt pe dinafara...
Nu exista politica in Romania , asa cum nici Romania nu exista in politica facuta de ei.
Ne adresam celor care stiu ca se poate si altfel. Ca se poate si la noi ca multe lucruri sa fie la fel de naturale, de corecte, de sanatoase si de firesti "ca afara".
Ne adresam celor care mai au putin si vor sa plece din tara, pentru ca "afara e altfel, e mai bine", "e mai decent", "merge treaba mai bine", "esti tratat mai bine", "esti respectat" si sa le dam puterea si curajul sa n-o faca.
Pentru cei mai multi pare imposibil, pentru unii este un vis, pentru ceilalti o dorinta. Pentru noi este o sansa. O sansa deghizata-n sarcina.
A venit randul sa nu mai stam la rand pentru respect, decenta, bucurie si firesc. Ele nu sunt de vanzare, de cumparat, de inchiriat, de imprumutat sau de pomana. Ele sunt de (re)descoperit in fiecare dintre aceia care o sa inceapa sa spuna "Vreau o scoala ca afara", "Vreau sosele ca afara", "Vreau spitale ca afara"...
Ziua noastra nationala, scrisa in cifre, este numarul de telefon al apelului de urgenta: 112 (01.12). Ce potrivire mai buna sa fie, pentru un popor mereu in stare de urgenta, cu motive sau fara, intr-o panica totala pe care poti s-o atingi aproape cu degetul cand mergi pe strada?
Poate ar fi mai potrivit sa schimbam putin titlul imnului tarii si sa spunem "Desteapta-MA, romane!", dar, azi, mai mult ca oricand, noi spunem "VREAU O TARA CA AFARA!".
VUNK
Strainii si asta nu e singurul se indragostesc si sunt mai fideli Romaniei decat unii dintre noi....ce lectii ne dau si noi tot chiori suntem, vrajiti, cum zici tu.
carmina
Si eu m-am saturat fantastic sa ma tot intrebe toata lumea de ce nu plec si sa se uite cioras la mine de fiecare data cand le raspund ca am lucruri mai importante de facut aici, decat oriunde altundeva...
Va astept pe cei care doriti si puteti sa veniti, la Intalnirea noastra lunara de la UNIVERSITATEA POPULARA SALA BRATIANU( Str. Bis. Amzei nr. 7/9) care se tine ca de obicei intre orele 18,00( voi fi in Sala de la ora 17,30 daca doriti sa stam de vorba) pana la ora 20,00 cel tarziu. O sa mai invatam un exercitiu energetic pentru auto/intretinere, vom discuta cate ceva despre PORTILE ETERICE ALE KOGAIONULUI( taine si Puteri ale Strabunilor) si vom face Meditatia si directionarea de energie de vindecare colectiva. Va imbratisez cu toata dragostea, Lidia Birsan
asta pentru ca orice incepe cu intelegerea si cu gandul care zideste
Nu regret decizia mea. Se poate trai aici mai spumos decat "afara", mai intens, mai putin innebunit dupa bani si cariera. Cuvantul "tara" este prea generalizator pentru Romania... la zece ore de tren de Bucuresti este, de exemplu, Timisoara, unde civilizatia trotuarelor si a carosabilului este cu totul alta, fara sa ajunga, totusi, din urma Viena, de unde i se trage, istoric, staiful. Dar alta.
Am avut sansa sa vad cateva tari din Europa, am avut sansa sa ajung prin America. Aici se traieste mai simplu dar mai din plin...
Nu trebuie decat sa te straduiesti sa iti pastrezi identitatea, sa tratezi cu indiferenta claxoanele cefelor groase din bemveuri, tupeul de la fiecare pas si nepasarea celor din jurul tau.