File dintr-o carte nescrisă. De data asta, am scris diferit, n-aș ști să îmbrac în cuvinte acest ”diferit”, am creionat doar povestea plecând de la cuvântul inaniție. Ceea ce este mai jos este drumul pe care m-am lăsat dusă de acest cuvânt. Mă distrez de mulți ani așa, țesând povești care pleacă de la un cuvânt dat. E desigur, material psihanalitic aici, la greu, însă n-o să cădem în păcatul identificării autorului cu personajele sale, nu?
”Sufăr de inaniție. Nu, n-am mers la niciun specialist care să constate doct asta. Mi-am dat seama singură. N-a fost greu să înțeleg. Știi, uite acum îți zic din cărți, ”în metabolismul de inaniţie predomină autofagia, ceea ce însemnă că organismul se devorează pe sine pentru a-şi asigura elementele necesare vieţii, cu prioritate, proteinele.
Când se instalează un asemenea tip de metabolism, apare maldigestia şi malabsorbţia generalizată, ceea ce înseamnă, că cele mai multe substanţe nutritive, chiar dacă sunt introduse în alimentaţie, nu mai pot fi absorbite şi metabolizate.”
Lipsă cronică de hrană....inaniție....asta e boala mea, boala secolului pare-se. Nu o lua măi adlitteram, of, ce tare de cap esti, unde dreac vezi tu că am inaniție, arăt eu a schelet ambulant? Știi câți se culcă seara..nehrăniți? Miliarde, mai mulți decât ăia nehaliți la propriu. Neiubiți de nimeni. Mi-e foame de iubire....niciodată destulă sau necondiționată, niciodată la timp...asta cu la timp e chiar tare, numai mie mi se putea întâmpla! El, the one pare-se, a priceput rapid ce fiară mă devorează pe dinăuntru. A priceput, măi, nu știu cum, și n-a fugit. M-a ținut în brațe...m-a iubit și când am făcut boroboațe....și când am plâns, și când am vomitat și când am urlat la el sperând să renunțe, să îi cadă mai repede masca...doar toți cedaseră la un moment dat, nu? El nu. Ei, ghinionul meu și karma mea neagră! Ai auzit ce ți-am citit mai devreme, da? Am venit cu cartea, că bănuiam că n-o să pricepi! ”Cele mai multe substanţe nutritive, chiar dacă sunt introduse în alimentaţie, nu mai pot fi absorbite şi metabolizate” ! Exact, asta e explicația! Degeaba mă iubește și pe mine cineva acum, degeaba îl duce mintea să îmi dea cu lingurița, degeaba rabdă lângă mine până nu îl mai rabd eu....nu mai pot să primesc. Gata, s-a închis, m-am aricit, nu mai dau, nu mai iau, finish!!
Ți-am zis că ești tare de cap, cum nu prea înțelegi ce e aia inaniție? Hai că îți citesc iar de aici, că apoi zici că vorbesc eu prea nu știu cum și te ia amețeala. Uite ce scrie: inaniție – slăbiciune fizică provocată de o nutriție insuficientă. Vrei să te plimb iarăși prin toată viața mea? M-a iubit pe mine mama? Nu, că altfel nu mă abandona. M-a iubit pe mine vecina la care m-a lăsat? Nu, că altfel ....știi tu, nu vreau să mai vorbesc de asta. M-a iubit Franz ăla cu care m-am culcat prima oară? Nu, eram doar apetisantă, ca o budincă. Când mi s-a pleoștit entuziasmul pentru el, s-a cărat. Mai vrei? Inaniție. Ăsta e cuvântul. M-am ridicat mereu de la masă flămândă. Ce să zic, și mesele erau sărăcăcioase....Ce să iei, ce să păstrezi, cu ce să te hrănești cu adevărat?
Auzi, de ce te plătesc eu pe tine? Că văd că înțeleg și singură ce și cum. Ce zici tu să fac? Nimic? Cum adică nimic? Să mă las iubită? Fără să mai mă gândesc la nimic și să mă bucur de clipa prezentă? Ete, că ești și zen d-ăla, te mirosisem eu....
Mda, s-ar putea să ai dreptate, ete o să încerc, să-ti dau ție satisfacție, nu mai mă gândesc la nimic, iau, cum i-ai zis mai devreme, o atitudine pasivă, feminină, receptoare, bla, bla și mai văd eu cum e cu foamea asta după vacanța propusă de El...Hai, să-mi trăiești, că-mi trebuiești. Mi-ai mâncat ficații! ”
”Sufăr de inaniție. Nu, n-am mers la niciun specialist care să constate doct asta. Mi-am dat seama singură. N-a fost greu să înțeleg. Știi, uite acum îți zic din cărți, ”în metabolismul de inaniţie predomină autofagia, ceea ce însemnă că organismul se devorează pe sine pentru a-şi asigura elementele necesare vieţii, cu prioritate, proteinele.
Când se instalează un asemenea tip de metabolism, apare maldigestia şi malabsorbţia generalizată, ceea ce înseamnă, că cele mai multe substanţe nutritive, chiar dacă sunt introduse în alimentaţie, nu mai pot fi absorbite şi metabolizate.”
Lipsă cronică de hrană....inaniție....asta e boala mea, boala secolului pare-se. Nu o lua măi adlitteram, of, ce tare de cap esti, unde dreac vezi tu că am inaniție, arăt eu a schelet ambulant? Știi câți se culcă seara..nehrăniți? Miliarde, mai mulți decât ăia nehaliți la propriu. Neiubiți de nimeni. Mi-e foame de iubire....niciodată destulă sau necondiționată, niciodată la timp...asta cu la timp e chiar tare, numai mie mi se putea întâmpla! El, the one pare-se, a priceput rapid ce fiară mă devorează pe dinăuntru. A priceput, măi, nu știu cum, și n-a fugit. M-a ținut în brațe...m-a iubit și când am făcut boroboațe....și când am plâns, și când am vomitat și când am urlat la el sperând să renunțe, să îi cadă mai repede masca...doar toți cedaseră la un moment dat, nu? El nu. Ei, ghinionul meu și karma mea neagră! Ai auzit ce ți-am citit mai devreme, da? Am venit cu cartea, că bănuiam că n-o să pricepi! ”Cele mai multe substanţe nutritive, chiar dacă sunt introduse în alimentaţie, nu mai pot fi absorbite şi metabolizate” ! Exact, asta e explicația! Degeaba mă iubește și pe mine cineva acum, degeaba îl duce mintea să îmi dea cu lingurița, degeaba rabdă lângă mine până nu îl mai rabd eu....nu mai pot să primesc. Gata, s-a închis, m-am aricit, nu mai dau, nu mai iau, finish!!
Ți-am zis că ești tare de cap, cum nu prea înțelegi ce e aia inaniție? Hai că îți citesc iar de aici, că apoi zici că vorbesc eu prea nu știu cum și te ia amețeala. Uite ce scrie: inaniție – slăbiciune fizică provocată de o nutriție insuficientă. Vrei să te plimb iarăși prin toată viața mea? M-a iubit pe mine mama? Nu, că altfel nu mă abandona. M-a iubit pe mine vecina la care m-a lăsat? Nu, că altfel ....știi tu, nu vreau să mai vorbesc de asta. M-a iubit Franz ăla cu care m-am culcat prima oară? Nu, eram doar apetisantă, ca o budincă. Când mi s-a pleoștit entuziasmul pentru el, s-a cărat. Mai vrei? Inaniție. Ăsta e cuvântul. M-am ridicat mereu de la masă flămândă. Ce să zic, și mesele erau sărăcăcioase....Ce să iei, ce să păstrezi, cu ce să te hrănești cu adevărat?
Auzi, de ce te plătesc eu pe tine? Că văd că înțeleg și singură ce și cum. Ce zici tu să fac? Nimic? Cum adică nimic? Să mă las iubită? Fără să mai mă gândesc la nimic și să mă bucur de clipa prezentă? Ete, că ești și zen d-ăla, te mirosisem eu....
Mda, s-ar putea să ai dreptate, ete o să încerc, să-ti dau ție satisfacție, nu mai mă gândesc la nimic, iau, cum i-ai zis mai devreme, o atitudine pasivă, feminină, receptoare, bla, bla și mai văd eu cum e cu foamea asta după vacanța propusă de El...Hai, să-mi trăiești, că-mi trebuiești. Mi-ai mâncat ficații! ”
Comentarii