Inima mea e un mugure

Vreau, ca la finele vieții mele, să nu simt că am ratat viața! Vreau să îmi explorez sexualitatea, vreau să văd în câte milioane de înțelesuri și lumini îmi pot scălda mintea, vreau să văd câtă energie pot aduce toate evenimentele din viața mea sufletului meu, vreau să-mi simt inima arzândă, vie, puternic bătătoare.
Vreau să simt pământul sub tălpile goale (de când nu s-a mai întâmplat....), mirosul primăverii pe străzi, gustul cojii de pâine în gură, apăsarea unui braț, a unui anumit braț, pe umerii mei.
Vreau să trăiesc, punând la bătaie, cu curaj, tot ce am.
Vreau ca la finele vieții să zic, ca mama Oanei Pellea, ”a fost mișto!”. Cu bune și rele, cu gol și plin, dar TRĂIT. Nu așteptat, nu amânat, nu trecut în viteză pe lângă....


   *****

Cum ar fi o lume....decojită de inutil? De surplus, de măști, de platitudini și minciuni? Cum ar străluci în soare o astfel de lume? Am senzația de aer și lumină când îmi imaginez asta. Da, ar fi mai mult loc, mai mult aer și o lumină peste noi mai curată. O să tânjesc probabil toată viața, o să am momente cînd o să îmi simplific hotărâtă existența și momente când o voi complica...
Sper ca marele Exit din scenă să mă prindă într-un moment de simplitate și curățenie...

.
P.S. Mi-am ales tema pentru dizertația cu care voi încheia formarea în psihanaliză aplicată jungiană- ”Spațiul morții; mitologii și sensuri personale asociate morții”. Mă gândesc mult la moarte în ultima vreme din acest motiv....și probabil din ce în ce mai mult pe măsură ce voi interacționa cu pacienți cu ideație bogată legată de moarte....așa că să nu vă îngrijorați în privința tonusului meu.
E sus, ca de obicei, chiar dacă refletez asupra unui subiect de care fug mulți. Și apropo de fugit, mi-am amintit o povestioară a profesoarei mele de lingvistică, Katalin Dumitrașcu. Ea preda la un moment dat română pentru studenții străini și îi învăța conjugarea verbului a muri..Și un nigerian spunea mereu tu mori, el/ea moare, noi murim etc. Și profesoara îi tot spunea -ai omis persoana întâi, cum e la persoana întâi singular? Și el a spus-eu nu spun asta! Deci, tu mori, el/ea moare :-))