Ella este o cititoare mai veche a blogului meu și o prietenă mai nouă. Ella este scanner. Am aflat asta azi, discutând despre proiectele mele în domeniul trainingului. M-a întrebat dacă am în portofoliu și managementul timpului. Sigur, am spus. Este un program susținut cu succes de-a lungul timpului. ”Să-ți dau și eu o temă de managementul timpului? E ceva un pic diferit.” Ok, mereu mai ai ceva de învățat. Să auzim.
”Eu sunt "scanner", adică o persoană cu multe interese în diferite domenii, care nu se pot pune sub aceeași "umbrelă". Am citit o carte despre asta "Refuse to choose". Din cauza asta nu îmi pot stabili priorități, pentru că nu pot alege dintre ele. Trebuie să jonglez cumva cu timpul cât să îmi pot satisface toate interesele și... ele se multiplică cu trecerea timpului....”
Mi-a mai povestit una alta și m-am trezit râzând amuzată. Am intrat pe forumul lor si am dat acolo chiar de scanner with children! Acolo să vezi provocare! Mă gândesc -și îi spun- că lor poate le place să fie așa, că până la urmă asta e o super scuză să nu faci nimic, e un fel de ADHD filozofic, dar pare-se că lucrurile sunt mai serioase de atât. E adevărat, viața freamătă de șanse și oportunități, iar scannerii au ”bucuria” de a le ”mirosi” pe toate simultan, neputându-se hotârî ce îi interesează mai mult și mai mult . ”Mi-ar plăcea să am și eu o pasiune sau două....” mai îmi spune Ella. Îi spun că sigur prevalează una două. În niciun caz!, îmi spune.
După ce mai aflu câte ceva din ce înseamnă viața unui scanner, hotărăsc că e un subiect interesant, care merită mai mult timp și spațiu, cu atât mai mult cu cât am bănuiala că mai mulți sunt ......scanneri și habar nu au! Așa s-a născut interviul pe care vi-l ofer mai jos.
Personal, bazându-mă pe ce știu până la ora asta despre subiectul acesta, prefer de o mie de ori un ”scanner”, decât un apatic, un disforic sau un leneș.... Viața cu un scanner poate fi palpitantă, dar și foarte obositoare.
Ella, ce este un scanner?
Un scanner este o persoană cu multe interese în domenii complet diferite.
Marea majoritate a scannerilor consideră că îi interesează totul. În general nu este chiar aşa dar asta este senzaţia.
Un scanner nu se poate opri la o singură specializare, pentru că asta ar însemna să renunţe la celelalte interese. Îi place să exploreze foarte multe. Să înveţe, să citească, să construiască, să repare, să gătească, să cânte, să scrie, să brodeze, etc. Şi, dacă s-ar putea, toate odată, ACUM.
Scannerii sunt de mai multe feluri, după cum îi clasifică Barbara Sher: ciclici (revin iar si iar asupra aceloraşi interese în intervale mai mari sau mai mici de timp) şi secvenţiali (schimbă interesele o dată la câteva luni sau câţiva ani şi nu mai revin asupra lor).
Cum ţi-ai dat seama că eşti un scanner?
Acum 2 ani am avut o perioadă destul de dificilă şi m-am gândit, pentru a nu ştiu câta oară, să-mi schimb serviciul. Şi am ajuns la intrebarea: ce mi-ar plăcea să fac cu adevărat? Nu m-am gândit la specializarea pe care o am sau la experienţa profesională (în domenii complet diferite); m-am gândit că mi-aş dori foarte mult să fac ce îmi place. Şi am ajuns la aceeaşi dilemă pe care am avut-o de fiecare dată când mi-am pus întrebarea asta. Îmi plac prea multe şi nu pot alege un singur lucru pe care să-l fac cu plăcere pâna la pensie! M-am considerat, ca de obicei, o nehotărâtă, o leneşă , o persoană iresponsabilă care nu vrea să muncească şi să aibă un serviciu stabil.
Şi, căutând pe net, ”cum să te descurci dacă ai prea multe interese”, am găsit un răspuns al cuiva: „Maybe you are a scanner”. Am căutat mai departe şi am găsit forumul de discuţii pentru scanneri şi cartea „Refuse to choose” scrisă de Barbara Sher, carte pe care mi-am comandat-o pe Amazon şi pe care am citit-o cu sufletul la gură. După ce am aflat că sunt un scanner, nu m-am mai forţat să mai aleg între multiplele mele interese, am încercat să îmi fac timp să le urmez pe toate, pentru că am învăţat că aşa funcţionez şi nu mă pot forţa să fiu altfel.
Cum ai găsit comunitatea celor ca tine?
Căutând pe net. Sunt înscrisă pe forumul Refuse to choose. Nu am găsit încă nici un român acolo. Asta nu înseamnă că sunt singura româncă scanner dar, ca şi mine, sunt persoane care nu aflat că sunt şi se forţează să îşi reducă interesele la unul singur.
Cum trăieşte un scanner?
În primul rând trebuie să te obişnuieşti cu asta şi să nu încerci să te schimbi într-un driver. Şi nici să încerci să-i schimbi pe ceilalţi. Mie mi-a fost foarte greu să înţeleg cum o persoană poate să se rezume la un singur interes şi să-i şi placă asta.
Cea mai mare problemă pe care o am este faptul că am senzaţia că nu îmi ajunge timpul să fac tot ceea ce aş vrea să fac şi intru in panică uneori. Toate devin urgenţe.
Ce e detestabil la a fi aşa? Pentru tine şi pentru cei din jur?
Pentru mine, cea mai grea problemă este să mă organizez şi să îmi organizez ideile şi multiplele dosare cu tipare, idei, tehnici, ca să le am tot timpul la îndemână. Foarte dificile sunt momentele în care am un aflux de idei şi nu am nici timp să le pun pe hârtie, dar să le mai pun şi în practică. Am nevoie de un spaţiu al meu şi anumite momente în care să fiu singură ca să îmi pot pune în ordine ideile de scanner. (cineva de pe forum sugera să punem un afiş pe usă pe care să scriem „Scanner time. Sh......”). Cel mai mult mă deranjează că având multe proiecte în acelaşi timp nu pot aloca prea mult timp fiecăruia şi nu am sentimentul că evoluez. Uneori mă simt blocată. Nu ştiu ce să aleg să fac în ora de scanner pe care o am la dispoziţie, mă enervez şi nu mai fac nimic. Apoi intervine frustrarea...
Nu ştiu în ce măsură îi deranjează pe cei din jur faptul că sunt scanner. Poate diferenţa de ritm şi jonglarea cu mai multe interese şi idei devine derajantă la lucrul în echipă. Pe mine sigur mă deranjează marjarea pe acelaşi lucru sau idee foarte mult timp. Eu simt nevoia urgentă de a trece la altceva.
Ce e de apreciat şi nu ai schimba în ruptul capului?
Bucuria de a învăţa ceva nou, de a crea ceva nou, de a schiţa o nouă idee.
Care crezi că este explicaţia pentru cineva ca tine?
Nu ştiu. Cred că aşa am fost programată.
Felul acesta de a fi.... a avut un debut, a fost un proces progresiv care tinde să ia amploare, adică să nu mai ai control sau aşa eşti dintotdeauna?
În mod sigur aşa am fost. Şi, ca orice scanner, m-am simtiţit foarte bine în şcoală când trebuia să învăţam la mai multe materii şi nu se supăra nimeni din cauza asta. Nu am ştiut că are un nume modul ăsta de a fi, dar e bine că am aflat. Nu ştiu dacă ia amploare. Cred că sunt un scanner ciclic, dar o parte din interese revin periodic (nu am aflat perioada, mă las în voia valului) iar altele nu. Mai apar şi altele noi. Şi nu toate sunt la aceeaşi intensitate.
Cum s-ar putea rezuma în câteva cuvinte starea de scanner?
Ca starea unui copil care descoperă lumea în fiecare zi şi vrea să le facă pe toate. (Şi plânge în hohote când nu e lăsat)
Cum ar trebui gândit un curs de managementul timpului, având în vedere ce ştim acum despre această tipologie?
Pentru genul de scanner secvenţiali nu ar fi o problemă prea mare, pentru că la ei interesul respectiv durează o perioadă şi nu se suprapune cu un altul. Problema este la scannerul ciclic care, aşa cum sunt şi eu, are mai multe interese cu care jonglează în fiecare zi. Şi, cum nu le poate aloca timp la toate, trebuie să găsească o metodă de a şi le programa, de a-şi stabili nişte obiective pentru a avea sentimentul progresului. În cartea Refuse to choose sunt date mai multe metode dar nu mi se potrivesc în totalitate. Modelul „zi de şcoală” în care îţi aloci zilnic anumite ore sau minute pentru fiecare lucru care te interesează. Se recomandă să ai aşa zisa „Avocation station”, adică câte un loc pentru fiecare interes cu toate lucrurile pregătite ca să poţi trece de la unul la altul cu uşurinţă. Mai este metoda ”Kitchen timer” prin care îţi fixezi 15 minute pentru fiecare interes şi ”Scanner Daybook”, un jurnal pentru toate ideile de proiecte care îţi trec prin minte şi pe care nu le poţi pune in practică imediat.
Mulțumesc, Ella!
Wow....grea viață, mai ales pentru cei ce iubesc și trăiesc cu un scanner! Voi ce părere aveți? Ce întrebări?
”Eu sunt "scanner", adică o persoană cu multe interese în diferite domenii, care nu se pot pune sub aceeași "umbrelă". Am citit o carte despre asta "Refuse to choose". Din cauza asta nu îmi pot stabili priorități, pentru că nu pot alege dintre ele. Trebuie să jonglez cumva cu timpul cât să îmi pot satisface toate interesele și... ele se multiplică cu trecerea timpului....”
Mi-a mai povestit una alta și m-am trezit râzând amuzată. Am intrat pe forumul lor si am dat acolo chiar de scanner with children! Acolo să vezi provocare! Mă gândesc -și îi spun- că lor poate le place să fie așa, că până la urmă asta e o super scuză să nu faci nimic, e un fel de ADHD filozofic, dar pare-se că lucrurile sunt mai serioase de atât. E adevărat, viața freamătă de șanse și oportunități, iar scannerii au ”bucuria” de a le ”mirosi” pe toate simultan, neputându-se hotârî ce îi interesează mai mult și mai mult . ”Mi-ar plăcea să am și eu o pasiune sau două....” mai îmi spune Ella. Îi spun că sigur prevalează una două. În niciun caz!, îmi spune.
După ce mai aflu câte ceva din ce înseamnă viața unui scanner, hotărăsc că e un subiect interesant, care merită mai mult timp și spațiu, cu atât mai mult cu cât am bănuiala că mai mulți sunt ......scanneri și habar nu au! Așa s-a născut interviul pe care vi-l ofer mai jos.
Personal, bazându-mă pe ce știu până la ora asta despre subiectul acesta, prefer de o mie de ori un ”scanner”, decât un apatic, un disforic sau un leneș.... Viața cu un scanner poate fi palpitantă, dar și foarte obositoare.
Ella, ce este un scanner?
Un scanner este o persoană cu multe interese în domenii complet diferite.
Marea majoritate a scannerilor consideră că îi interesează totul. În general nu este chiar aşa dar asta este senzaţia.
Un scanner nu se poate opri la o singură specializare, pentru că asta ar însemna să renunţe la celelalte interese. Îi place să exploreze foarte multe. Să înveţe, să citească, să construiască, să repare, să gătească, să cânte, să scrie, să brodeze, etc. Şi, dacă s-ar putea, toate odată, ACUM.
Scannerii sunt de mai multe feluri, după cum îi clasifică Barbara Sher: ciclici (revin iar si iar asupra aceloraşi interese în intervale mai mari sau mai mici de timp) şi secvenţiali (schimbă interesele o dată la câteva luni sau câţiva ani şi nu mai revin asupra lor).
Cum ţi-ai dat seama că eşti un scanner?
Acum 2 ani am avut o perioadă destul de dificilă şi m-am gândit, pentru a nu ştiu câta oară, să-mi schimb serviciul. Şi am ajuns la intrebarea: ce mi-ar plăcea să fac cu adevărat? Nu m-am gândit la specializarea pe care o am sau la experienţa profesională (în domenii complet diferite); m-am gândit că mi-aş dori foarte mult să fac ce îmi place. Şi am ajuns la aceeaşi dilemă pe care am avut-o de fiecare dată când mi-am pus întrebarea asta. Îmi plac prea multe şi nu pot alege un singur lucru pe care să-l fac cu plăcere pâna la pensie! M-am considerat, ca de obicei, o nehotărâtă, o leneşă , o persoană iresponsabilă care nu vrea să muncească şi să aibă un serviciu stabil.
Şi, căutând pe net, ”cum să te descurci dacă ai prea multe interese”, am găsit un răspuns al cuiva: „Maybe you are a scanner”. Am căutat mai departe şi am găsit forumul de discuţii pentru scanneri şi cartea „Refuse to choose” scrisă de Barbara Sher, carte pe care mi-am comandat-o pe Amazon şi pe care am citit-o cu sufletul la gură. După ce am aflat că sunt un scanner, nu m-am mai forţat să mai aleg între multiplele mele interese, am încercat să îmi fac timp să le urmez pe toate, pentru că am învăţat că aşa funcţionez şi nu mă pot forţa să fiu altfel.
Cum ai găsit comunitatea celor ca tine?
Căutând pe net. Sunt înscrisă pe forumul Refuse to choose. Nu am găsit încă nici un român acolo. Asta nu înseamnă că sunt singura româncă scanner dar, ca şi mine, sunt persoane care nu aflat că sunt şi se forţează să îşi reducă interesele la unul singur.
Cum trăieşte un scanner?
În primul rând trebuie să te obişnuieşti cu asta şi să nu încerci să te schimbi într-un driver. Şi nici să încerci să-i schimbi pe ceilalţi. Mie mi-a fost foarte greu să înţeleg cum o persoană poate să se rezume la un singur interes şi să-i şi placă asta.
Cea mai mare problemă pe care o am este faptul că am senzaţia că nu îmi ajunge timpul să fac tot ceea ce aş vrea să fac şi intru in panică uneori. Toate devin urgenţe.
Ce e detestabil la a fi aşa? Pentru tine şi pentru cei din jur?
Pentru mine, cea mai grea problemă este să mă organizez şi să îmi organizez ideile şi multiplele dosare cu tipare, idei, tehnici, ca să le am tot timpul la îndemână. Foarte dificile sunt momentele în care am un aflux de idei şi nu am nici timp să le pun pe hârtie, dar să le mai pun şi în practică. Am nevoie de un spaţiu al meu şi anumite momente în care să fiu singură ca să îmi pot pune în ordine ideile de scanner. (cineva de pe forum sugera să punem un afiş pe usă pe care să scriem „Scanner time. Sh......”). Cel mai mult mă deranjează că având multe proiecte în acelaşi timp nu pot aloca prea mult timp fiecăruia şi nu am sentimentul că evoluez. Uneori mă simt blocată. Nu ştiu ce să aleg să fac în ora de scanner pe care o am la dispoziţie, mă enervez şi nu mai fac nimic. Apoi intervine frustrarea...
Nu ştiu în ce măsură îi deranjează pe cei din jur faptul că sunt scanner. Poate diferenţa de ritm şi jonglarea cu mai multe interese şi idei devine derajantă la lucrul în echipă. Pe mine sigur mă deranjează marjarea pe acelaşi lucru sau idee foarte mult timp. Eu simt nevoia urgentă de a trece la altceva.
Ce e de apreciat şi nu ai schimba în ruptul capului?
Bucuria de a învăţa ceva nou, de a crea ceva nou, de a schiţa o nouă idee.
Care crezi că este explicaţia pentru cineva ca tine?
Nu ştiu. Cred că aşa am fost programată.
Felul acesta de a fi.... a avut un debut, a fost un proces progresiv care tinde să ia amploare, adică să nu mai ai control sau aşa eşti dintotdeauna?
În mod sigur aşa am fost. Şi, ca orice scanner, m-am simtiţit foarte bine în şcoală când trebuia să învăţam la mai multe materii şi nu se supăra nimeni din cauza asta. Nu am ştiut că are un nume modul ăsta de a fi, dar e bine că am aflat. Nu ştiu dacă ia amploare. Cred că sunt un scanner ciclic, dar o parte din interese revin periodic (nu am aflat perioada, mă las în voia valului) iar altele nu. Mai apar şi altele noi. Şi nu toate sunt la aceeaşi intensitate.
Cum s-ar putea rezuma în câteva cuvinte starea de scanner?
Ca starea unui copil care descoperă lumea în fiecare zi şi vrea să le facă pe toate. (Şi plânge în hohote când nu e lăsat)
Cum ar trebui gândit un curs de managementul timpului, având în vedere ce ştim acum despre această tipologie?
Pentru genul de scanner secvenţiali nu ar fi o problemă prea mare, pentru că la ei interesul respectiv durează o perioadă şi nu se suprapune cu un altul. Problema este la scannerul ciclic care, aşa cum sunt şi eu, are mai multe interese cu care jonglează în fiecare zi. Şi, cum nu le poate aloca timp la toate, trebuie să găsească o metodă de a şi le programa, de a-şi stabili nişte obiective pentru a avea sentimentul progresului. În cartea Refuse to choose sunt date mai multe metode dar nu mi se potrivesc în totalitate. Modelul „zi de şcoală” în care îţi aloci zilnic anumite ore sau minute pentru fiecare lucru care te interesează. Se recomandă să ai aşa zisa „Avocation station”, adică câte un loc pentru fiecare interes cu toate lucrurile pregătite ca să poţi trece de la unul la altul cu uşurinţă. Mai este metoda ”Kitchen timer” prin care îţi fixezi 15 minute pentru fiecare interes şi ”Scanner Daybook”, un jurnal pentru toate ideile de proiecte care îţi trec prin minte şi pe care nu le poţi pune in practică imediat.
Mulțumesc, Ella!
Wow....grea viață, mai ales pentru cei ce iubesc și trăiesc cu un scanner! Voi ce părere aveți? Ce întrebări?
Comentarii
Ma intreb daca persoanele care sunt scanneri nu "sufera" de fapt de o creativitate debordanta si de nevoia de a o exprima. Cred ca scannerii, pe langa faptul ca simt nevoia de a face multe lucruri, eventual in acelasi timp, le fac in principal pentru ca au multe idei.
E o idee, nu m-am documentat in plus despre scanneri dar inteleg bine situatia Ellei. :-)
Incerc inca sa gasesc un sistem de organizare care sa functioneze pentru mine. Mi-am facut planuri pe mai multi ani (asa cum recomanda Barbara Sher pentru a scapa de panica lipsei de timp) dar ... tot mai am senzatia de urgenta.
Anul acesta mi-am propus sa fac broderie, quilting (mai multe tehnici), sa scriu un roman, o carte de povesti, sa invat sa desenez mai bine si sa fac si un pic de croitorie si un curs postuniversitar de managementul proiectelor. La anul as vrea sa scriu o carte de broderie pentru incepatori, sa invat sa tricotez, sa imi fac un caiet de retete si sa invat sa gatesc mai bine, sa continui cu broderia si cu quiltingul... Dar, sunt momente in care ma gandesc: cum si anul asta nu pot sa tricotez? trebuie neaparat sa las asta pentru la anul?
Cred ca fac parte din cei ciclici. Eu asemanam cu zodia, ma credeam un rac ce se tot intoarce doi pasi inapoi.
Ideea este ca am incercat sa imi fac un oarecare program pe minute, ore sau categorii de activitai si chiar functioneaza pana apare ceva ce strica feng suiul :P