Gânduri

• Înconjurată de Irine.....(gr. irina-pace). Asta e bine...

Azi, îngerul păcii (adică Irinel Anghel) mi-a adus vestea că pe 21 mai e posibil să ne dăm în spectacol. Adică eu, ea se dă mereu. Nu am detalii...nu mi-au trebuit. Cu Irinel, e bine să lași lucrurile să curgă. Curg, curg, mai domoale sau mai repezi și se revarsă în Magicland, în poveste, în necovențional. Am nevoie de asta.

• Tagore, cu dragostea și dorul lui de Dumnezeu, de Acasă...sună banal...citind azi Gitanjali, am simțit din nou arsura din inimă....Mă joc eu aici pe pământ ce mă joc...dar mereu aștept cu inima plină de dor..chemarea. Știu, vă dau fiori unora...citiți Tagore, Gitanjali în special, el vă va molipsi cu iubirea lui...

”În ziua când moartea îţi va bate la uşă ce-i vei dărui?

Oh, i-oi pune dinaintea musafirei vasul plin al vieţii mele – n-oi lăsa-o niciodată să plece cu mâinile goale.

Tot dulcele cules al tuturor zilelelor mele de toamnă şi nopţilor de vară, toate agoniselile şi secerăturile harnicei mele vieţi le voi pune în faţa ei la finele zilelor mele când moartea îmi va bate la uşă.” R. Tagore

• Distanța dintre mine și birou, dintre mine și încartiruirea în program, reguli, sistem...se micșorează. Îmi iubesc munca, am colegi superbi, cu care nu m-am plictisit nici măcar o zi-discuții spumoase, râsete, idei bune....și totuși, și totuși....caut febrilă căi să prelungesc perioada de grație lângă copilul meu....Câteva prietene mai curajoase au pornit pe cont propriu și eu le admir și le susțin. Vezi, de exemplu, in dreapta paginii mele, la secțiunea SUSȚIN, Cadouri...E mare lucru să îți găsești singur locul sub soare, nu să te pună cineva-tu stai aici, nu prea îmi pasă cine ești și ce știi să faci cu adevărat, eu am nevoie de asta de la tine, dă-mi! Hmm, ce știu eu să fac cu adevărat?? Exist, mă pricep la asta și aș vrea să aprofundez. Mă lăsați? :-)
• Răsfoit ”Terapia destinului”, de Vasile Andru. El spune: ”Într-o zi nu vom mai spune: am un suflet, ci sunt un suflet”.

Eu spun dintotdeauna așa, sunt un suflet, dacă nu citeam asta, nici nu-mi dădeam seama că exista și varianta cealaltă! M-a mai surprins o idee din cartea asta-vorbește de două feluri de asceză, cea monahală și căsătoria. Căsătoria ca formă de asceză....cu un scop mai înalt. Foarte, foarte interesant. O să recitesc pasajul acela și o să revin cu întreg contextul. Până atunci, imaginează-ți cum ar fi dacă nu ar exista căsătoria și înfrânarea, puternică, care decurge de aici....S-ar putea să îți placă imaginea....până îți faci o idee de cum e dincolo de văl..Posibil așa ? M-a izbit imaginea Umbralului, purtam cu mine din copilărie o astfel de imagine a locului în care ajung sufletele sinucigașilor! Bunica mea obișnuia să îmi spună că aici, oricâte necazuri ai avea, tot e mai bine ca acolo...Am fost șocată să descopăr deci Umbralul din film, corespundea perfect cu ce îmi imaginasem eu...Uneori, mă gândesc că cei cărora le-am greșit, cu voie sau fără voie și cărora nu am apucat să le cer iertare, mă vor aștepta acolo...și atunci repar, repar, scriu, sun, vorbesc, meditez și repar cumva.

• Vladimir, foarte drăgăstos, râde fericit din orice. Aseară l-a tuns cineva, e mai chipeș ca oricând. Vladi, mereu uimire în fața minunii care este și reamintire - să fiu recunoscătoare.