Numai mami să nu fii

Mă simt ca un drumeț obosit, care a ajuns cu bine unde vroia să ajungă, dar care e atât de obosit că abia mai schițează un zâmbet. A ajuns în locul în care poate lăsa cu grijă greaua și dulcea povară care i-a umplut brațele atâtea și atâtea zile și nopți de drum..Își poate continua drumul, mărind pașii chiar, știind că partea din el cea mai de preț, comoara purtată cu iubire și abnegație, este pe mâini bune și atente.

E așa de greu ! Brațele s-au obișnuit să fie pline, urechile ciulite în permanență, gata să capteze orice sunet care ar veni dinspre el, ochii se odihnesc doar iepurește, încununați cu cearcăne, mintea caută mereu răspunsuri....Acum....,cu brațele goale și sufletul plin, încep să îmi croiesc drum înainte. Noi și noi experiențe. Pentru mine și pentru el, băiețelul meu care azi a mers pentru prima dată la grădiniță. Ne vom revedea în fiecare zi, fiecare dintre noi purtând cu el și în el amprentele celor care ne vor îmbogăți clipele. Ni se ramifică drumul, eu pe unul, el pe altul, însă mereu ne va uni bucata de drum lată și luminoasă pe care tocmai am lăsat-o azi dimineață în urmă.

Ce dimineață grea! Inima și rațiunea au refuzat să facă pace...Mă agățam de cuvintele de îmbărbătare ale celor din jur cu speranța că ele vor ține lacrimile înăuntru, măcar până ajung acasă, mă agățam sperând să rezist, însă, vai, cuvintele toate erau doar crenguțe fragile care se rupeau sub greutatea dorului meu. Am plecat de la grădi ezitândă, știiind că poarta s-a închis, însă fantazând despre cum îl iau înapoi acasă, să dansăm pe ich bin dein gummibaer, să curățăm fructe și să le savurăm, apoi să ne jucăm cu Vlăduț, vecinul nostru...Biata rațiune, înăbușită de fantasme care mai de care, gen, gata, îmi dau demisia, vreau să fiu mamă cu normă întreagă, nu-mi pasă de nicio carieră și nici de ce am eu de dat lumii sau de luat....Hotărât lucru, să fii femeie și mamă nu e cel mai ușor lucru! Îmi spusese cineva că trebuie să fi avut multe merite în altă viață, ca să vii ca femeie în cea de aici, însă acum mă întreb dacă n-a spus-o în glumă...O să îmi cheltuiesc toate meritele în viața asta, precum punctele de pe cardurile de la farmacie, numai să nu mai vin femeie....sau dacă vin tot femeie, să-mi fie sufletul scăldat în mai puține ape, să fiu frumoasă peste poate și să fie suficient doar să exist ca să primesc totul.


Doarme acum obosit, puiul meu de om...un pui în care întrezăresc când și când bărbatul chipeș care va fi, bărbatul echilibrat și bun și deștept, la a cărui desăvârșire lucrez cu iubire, ajutată de acum și de cei de la grădinița Nicholas, cărora le mulțumesc din suflet!

eu și Vladimir, după nicio lună de uimire continuă