Toate raspunsurile sunt incomplete. Nu te descurajeaza asta?
Nu, ma provoaca sa ma dau jos din pat si maine. Stiu ca nu o sa ma plictisesc, nu o sa stau degeaba, o sa cer si o sa primesc, sigur, nu tot, ci atat cat pot sa duc.
Ce este rutina?
Este o peltea lipicioasa, o ata bine intinsa si tu o margica care aluneca invariabil intre cei doi poli. Asta e rutina, pentru un adult. Pentru un copil, rutina este un petec senin de cer. Lor le ajunge, pentru ca inca au multa imaginatie.
De ce e greu sa ne schimbam?
Pentru ca nu stim in ce. Ne blocam pe ideea de schimbare, dar nu ne e clar si unde/cum vrem sa fim...Uneori schimbarea e mai aproape de cat am crede-doar schimband radical lungimea parului, poti sa aduci briza revigoranta a schimbarii in viata ta. O vizita la frizer sau evitarea sistematica a frizerului...si te-ai ales cu un drum nou, un destin nou, intamplari incredibile. Imagineaza-ti!
Daca ai avea o superputere care ar fi aceea si ce ai face cu ea?
Aici m-am (de)blocat, cer timp de visare!
Daca ai scrie o carte, cum s-ar numi?
Alunec. M-am gandit cateva minute bune. E un titlu bun.
Serios? De ce?
Pentru ca alunec, toti alunecam (cuvantul asta are miros de aluna cruda de padure). Alunecam atrasi de cuvinte, oameni, idei, teorii, scoli etc. Ca nu alunecam de tot in marele neant, ne infasuram in toate astea ca in bandaje, ne lipim diplome si etichete pe frunte, uite cu cat spor am alunecat, ne e frica sa stam pe loc, asa ca alunecam, zicem noi, discret, de fapt cu mare zarva, ca sa para ca ne distram, dar nu ne distram deloc, sufletele noastre vor doar sa zaboveasca putin in natura, sa se imbibe bine de frumusete si sens. Noi prindem asa, din alunecarea noastra bine trasata, franjuri de frumusete lumeasca, precum ciulinii Baraganului pungi goale....
Pana la urma, despre ce ar fi cartea?
Habar n-am, s-ar scrie singura, ar aluneca si ea spre un sens sau altul. Ce alta sansa are?
Ultima poezie citita?
Constantin Virgil Banescu:
”Intre ea si ea
O aleg pe ea.”
E vorba de mine si my sis.
Asa zice ea si o cred. El, poetul, scrie pentru ingeri acum, s-a sinucis din dragoste. De fapt, cred ca nu scrie nimic momentan, inca e certat acolo sus.
Mai ai intrebari?
Nu, ma cam sperii.
Mda.
Nu, ma provoaca sa ma dau jos din pat si maine. Stiu ca nu o sa ma plictisesc, nu o sa stau degeaba, o sa cer si o sa primesc, sigur, nu tot, ci atat cat pot sa duc.
Ce este rutina?
Este o peltea lipicioasa, o ata bine intinsa si tu o margica care aluneca invariabil intre cei doi poli. Asta e rutina, pentru un adult. Pentru un copil, rutina este un petec senin de cer. Lor le ajunge, pentru ca inca au multa imaginatie.
De ce e greu sa ne schimbam?
Pentru ca nu stim in ce. Ne blocam pe ideea de schimbare, dar nu ne e clar si unde/cum vrem sa fim...Uneori schimbarea e mai aproape de cat am crede-doar schimband radical lungimea parului, poti sa aduci briza revigoranta a schimbarii in viata ta. O vizita la frizer sau evitarea sistematica a frizerului...si te-ai ales cu un drum nou, un destin nou, intamplari incredibile. Imagineaza-ti!
Daca ai avea o superputere care ar fi aceea si ce ai face cu ea?
Aici m-am (de)blocat, cer timp de visare!
Daca ai scrie o carte, cum s-ar numi?
Alunec. M-am gandit cateva minute bune. E un titlu bun.
Serios? De ce?
Pentru ca alunec, toti alunecam (cuvantul asta are miros de aluna cruda de padure). Alunecam atrasi de cuvinte, oameni, idei, teorii, scoli etc. Ca nu alunecam de tot in marele neant, ne infasuram in toate astea ca in bandaje, ne lipim diplome si etichete pe frunte, uite cu cat spor am alunecat, ne e frica sa stam pe loc, asa ca alunecam, zicem noi, discret, de fapt cu mare zarva, ca sa para ca ne distram, dar nu ne distram deloc, sufletele noastre vor doar sa zaboveasca putin in natura, sa se imbibe bine de frumusete si sens. Noi prindem asa, din alunecarea noastra bine trasata, franjuri de frumusete lumeasca, precum ciulinii Baraganului pungi goale....
Pana la urma, despre ce ar fi cartea?
Habar n-am, s-ar scrie singura, ar aluneca si ea spre un sens sau altul. Ce alta sansa are?
Ultima poezie citita?
Constantin Virgil Banescu:
”Intre ea si ea
O aleg pe ea.”
E vorba de mine si my sis.
Asa zice ea si o cred. El, poetul, scrie pentru ingeri acum, s-a sinucis din dragoste. De fapt, cred ca nu scrie nimic momentan, inca e certat acolo sus.
Mai ai intrebari?
Nu, ma cam sperii.
Mda.
Comentarii
Raspuns: NU! O persoana prevenita, este o persoana pregatita! De ce actionam doar pentru interesul nostru personal? De ce avem limite? Si apropo de ce folosim persoane pentru binele nostru...?
Aleg sa raspund numai la ultima, pentru ca atinge putin o convingere de-a mea: de ce folosim persoane pentru binele nostru? Imi place sa cred doua lucruri: oamenii gasesc placere si satisfactie in a ajuta si al doilea crez-niciun om nu ramane neschimbat din interactiunea cu un altul, chiar daca, aparent, unul se lasa ”folosit” la un nivel sau altul de constienta.
As raspunde si la primele doua intrebari...insa am cumva senzatia ca nu-mi sunt adresate neaparat mie....
De ce avem limite? Poate pentru ca nu suntem suficienti de intelepti, de maturi. Lasi un copil pe strada, daca el nu stie ce e pericolul? Nu are habar de masini si reguli de circulatie. Nu il lasi, ii stabilesti limite. La fel si noi, nu avem suficienta intelepciune ca sa primim acces fara limite la potentialul nostru. Asta nu inseamna ca nu il avem, il avem si putem cuceri din el putin cate putin. Ti-am raspuns?