"Cand canta, ti se pare ca auzi glasul zeitei Geea, mama-pamant, inganand o litanie pagana. Guturala si totusi duioasa, sfasietoare, dar deloc stridenta, salbatica, febrila, melancolica, vocea Lhasei e una a pasiunii profunde, ce vine, nu stii de unde, poate din lumea de dincolo, caci din pieptul ei costeliv sau din gatul ei fragil si subtire, nu poate fi vorba."


Un articol citit in 2005...si de atunci, o mare dragoste: Lhasa.