Care toamna? .....

Scrie-ne o poveste de toamna. Am zambit si am spus scurt: bine. Apoi…..m-am trezit intrebandu-ma-care toamna?


N-am simtit-o….poate ca ea m-a incercat in fel si chip, insa n-am fost prezenta total. Cam ca atunci cand observi pe cineva cu coada ochiului, insa nu il privesti in fata …Am doar flash-uri, mici momente in care toamna acestui an a reusit sa treaca de panza mea de ganduri…Un sal albastru, gros, cumparat din centrul Sibiului, intr-o seara de la inceputul lui septembrie….eram in rochie cu bretele…si salul calduros mi-a permis sa imi continui plimbarea pe stradutele orasului..Poate atunci a venit toamna? Nu stiu. Apoi, iar o pauza mare….pana intr-o noapte cu ploaie si vant…atunci i-am cantat copilului bate vantul frunzele….se-nvartesc moristile….si ne-am dus la geam sa ii arat cum face vantul cu copacii…poate mi-am zis atunci, uite, a venit toamna…insa nu am simtit…n-am fost prezenta total.

La piata nu am ajuns…sa vad, ca in alti ani, bogatia de roade de toamne-prunele, perele, gutuile, nucile. Au poposit ele in casa noastra, trimise de bunici…insa tot n-am simtit. Le-am distribuit pe toate, ca o gospodina eficienta, insa nu m-am bucurat de mirosul gutuii, nu am descantat-o cu privirea multumita ca in alti ani. Nu stiu de ce. Am fost pe repede inainte. In natura….nici atat…
Aeroport, taxi, hotel sala de curs, taxi, aeroport, acasa, birou, masina, garaj. Cand sa vad eu toamna?

Natura……m-am bucurat saptamana trecuta de drumul de la aeroportul din Iasi pana in oras-serpentine, coborare pe un deal, in stanga si-n dreapta padure ruginie. N-am avut vreme, mi-am intiparit imaginea in minte, print screen, poza…ca sa mai ma uit mai tarziu…conversam cu soferul.

Am cumparat catina, sa fac suc din ea, cu miere, trimisa tot de bunici..A venit toamna, e bine sa bem suc de catina! Il beau mecanic, ma si cam stramb, parca nu mai imi place asa mult gustul. Lui Vladi nici atat. In congelator ma asteapta o cutie cu macese….cine sa aiba timp sa le culeaga de pe campul care se intinde din fata casei? Le-am cumparat de la supermarket. Si catina tot de la supermarket era. Daca voi avea vreme, la iarna dezghet cateva macese si imi fac un ceai bun…Daca voi avea vreme. Daca nu, am un sertar plin cu pliculete de ceai. Inclusiv de macese.

Acum beau un ceai parfumat-Vis de iarna. Promit sa nu ratez si iarna. O sa fiu mai saraca daca se intampla asta.

Comentarii

vavaly a spus…
E trist cand ni se intampla asa, sa nu simtim cum trec anotimpurile, cand natura nu ne mai patrunde prin toti porii. Eu din punctul asta de vedere ma simt norocoasa, mereu am avut timp si libertate de a vedea cu adevarat cum trec lunile, cum se schimba peisajult. de cand am copil trairile sunt si mai intense. Chiar daca nu sunt nici macar pe departe de a fi bogata, ma simt atat de plina de bogatie cum imi dau seama ca nu mai sunt multi in jurul meu.
neaparat sa iti faci timp sa te bucuri de iarna. merita.
Andreea a spus…
Am intrat in vartej...am stat acasa doi ani cu Vladimir...si aveam timp sa savurez, aveam de fapt nu timp, cat dispozitia interioara, atentia, prezenta.
Acum cred ca a fost o trecere mai putin sesizabila si din cauza vremii, calde mai mereu, dar si din cauza faptului ca am fost mai mereu in miscare...am calatorit mult. Sunt deja in alerta in ce priveste iarna, adulmec aerul :-)
Georgiana a spus…
Cunosc sentimentul... intr-un an am ratat primavara si inceputul verii. M-am trezit cand lanurile erau galbene, frunzele copacilor mai, mai sa inceapa sa ingalbeneasca. Am avut un regret ca nu observasem toate schimbarile din natura, dar mai ales ca nu savurasem capsunile si ciresele. Cred ca mancase de cateva ori, asa mecanic, dar nu apucasem sa le savurez...
Atunci mi-am promis sa incerc sa nu mai repet acesta ignoranta si sa ma bucur de fiecare zi.
Si inca lucrez la asta...
Anonim a spus…
E de ajuns sa te gandesti la toamna..si-ti dai seama ca totusi n-a trecut chiar asa..... si cantecul copilariei ..bate vantul frunzele cantat lui Vladimir.... reprezinta mai mult decat toamna ...
Andreea a spus…
Da, n-a trecut chiar asa...am mai vazut eu cate ceva, cu coada ochiului. Dimineata, in masina, mai ales cand discutia aluneca spre teme serioase, sotul meu mai ma trimite asa, pe carari :-) ai vazut copacii aia? uite ce culori au frunzele! Si de dimineata mi-a aratat toamna sau ce-a mai ramas din ea.
Miroase a iarna deja si eu am simtit fericire in mine, desi am fost zgribulita. Mi-era dor de aerul asta...