Ţes vise cu salbaticie, incapatanata, increzatoare, provocand orice sceptic cu un why not, mai ales scepticul din mine….Nu aduce anul ce aduce ceasul….doar am experimentat de atatea ori….
Le imprumut viselor mele din energia mea de zi cu zi, ca si cum as hrani cu grija copii subnutriti, urmarind cu atentie cum se intremeaza, se contureaza in fata mea pana cand ajung sa umble singuri si sa ma surprinda cu realitatea lor. Visele mele tremura acum nehotarate, prea plapande pentru a ma putea duce in lumea lor, insa zi de zi le injectez doza de energie si credinta, pentru ca ele sa se intrupeze intregi si captivante, oferindu-mi experienta de a le trai..cu ochii deschisi.
Un mare vis al meu este cel legat de deșert. Pe sub pielea mea, doarme nisipul unui deșert fara nume, este auriu, fierbinte, traversat de oameni negriciosi tacuti, intelepti, barbati si femei cu o alcatuire interioara fabuloasa, ce nu se lasa descifrata cu una cu doua. Se misca in tacere, traversand desertul, atenti la chemarea din sufletul lor, la sunetul care ii calauzeste fara gres acolo unde multi s-ar pierde, macar cu firea, daca un altfel. Alaturi de oamenii acestia vreau sa merg, sa invat tacerea, rabdarea, setea, insuportabila sete, dramuirea, nisipul si fierbinteala, iubirea robusta de viata si pamant, unitatea, frumusetea aspra a vietii de nomad, sa invat despre mine, limitele mele, dorurile si chemarile mele misterioase, sa invat sa ma intorc la mine in liniste. Pe lista mea de vise, deci, desertul. Eu in desert, o luna, doua, trei. Acesta este un vis pe care il hranesc cu dragoste si rabdare. E un vis plapand, pe care il hranesc si apoi il desfiintez, sunt mama buna si mama rea pentru el, iar acum il expun in toata fragilitatea lui, sperand si sa reziste in mine si sa piara si sa imi dea o aparenta, falsa liniste. Puteti deci sa ma incurajati sau sa ma descurajati, iata, sunt pregatita.
Un alt vis pe care il cresc in mine este cel legat de o casa, o casa simpla, din lemn si piatra, sus, pe un munte. O vad atat de clar, incat sunt sigura ca o voi recunoaste cand o voi vedea. Ma vad petrecand acolo saptamani, savurand aerul, apa limpede, racoarea noptilor, zgomotele si fosnetele padurii si paraului din preajma, bogatia revarsata a anotimpurilor….Ma vad acolo tesand alte vise, poate pentru cei care nu au curaj sa viseze….in cazul acesta, e de visat, nu gluma, as fi tare ocupata!
Doua vise mari, importante pentru mine. Tu ce visezi? Mai viseaza cineva desertul, tuaregii si oazele lor?
Le imprumut viselor mele din energia mea de zi cu zi, ca si cum as hrani cu grija copii subnutriti, urmarind cu atentie cum se intremeaza, se contureaza in fata mea pana cand ajung sa umble singuri si sa ma surprinda cu realitatea lor. Visele mele tremura acum nehotarate, prea plapande pentru a ma putea duce in lumea lor, insa zi de zi le injectez doza de energie si credinta, pentru ca ele sa se intrupeze intregi si captivante, oferindu-mi experienta de a le trai..cu ochii deschisi.
Un mare vis al meu este cel legat de deșert. Pe sub pielea mea, doarme nisipul unui deșert fara nume, este auriu, fierbinte, traversat de oameni negriciosi tacuti, intelepti, barbati si femei cu o alcatuire interioara fabuloasa, ce nu se lasa descifrata cu una cu doua. Se misca in tacere, traversand desertul, atenti la chemarea din sufletul lor, la sunetul care ii calauzeste fara gres acolo unde multi s-ar pierde, macar cu firea, daca un altfel. Alaturi de oamenii acestia vreau sa merg, sa invat tacerea, rabdarea, setea, insuportabila sete, dramuirea, nisipul si fierbinteala, iubirea robusta de viata si pamant, unitatea, frumusetea aspra a vietii de nomad, sa invat despre mine, limitele mele, dorurile si chemarile mele misterioase, sa invat sa ma intorc la mine in liniste. Pe lista mea de vise, deci, desertul. Eu in desert, o luna, doua, trei. Acesta este un vis pe care il hranesc cu dragoste si rabdare. E un vis plapand, pe care il hranesc si apoi il desfiintez, sunt mama buna si mama rea pentru el, iar acum il expun in toata fragilitatea lui, sperand si sa reziste in mine si sa piara si sa imi dea o aparenta, falsa liniste. Puteti deci sa ma incurajati sau sa ma descurajati, iata, sunt pregatita.
Un alt vis pe care il cresc in mine este cel legat de o casa, o casa simpla, din lemn si piatra, sus, pe un munte. O vad atat de clar, incat sunt sigura ca o voi recunoaste cand o voi vedea. Ma vad petrecand acolo saptamani, savurand aerul, apa limpede, racoarea noptilor, zgomotele si fosnetele padurii si paraului din preajma, bogatia revarsata a anotimpurilor….Ma vad acolo tesand alte vise, poate pentru cei care nu au curaj sa viseze….in cazul acesta, e de visat, nu gluma, as fi tare ocupata!
Doua vise mari, importante pentru mine. Tu ce visezi? Mai viseaza cineva desertul, tuaregii si oazele lor?
Comentarii