Sa ne primenim sufletele cu povesti


Planeta nu are nevoie de mai multi oameni succes. Planeta are nevoie disperata de vindecatori, aducatori de pace, restauratori (renovatori), povestitori si iubitori de toate cele. Are nevoie de oameni care traiesc bine in locurile lor. Are nevoie de persoane care au curaj – dar nu orice curaj, ci doar curaj moral (...)  Dalai Lama

Iubesc povestile de cand ma stiu.

Simt inca in nari parfumul de regina noptii si trandafiri al serilor de vara in care stateam  la poarta, in satul bunicilor olteni, ascultand povesti pana tarziu.

Cerul spuzit de stele, lumina lunii pe care o zaream printre ramurile dudului batran sub care ne adunam in fiecare seara de vara, greierii neobositi, parfumul florilor din gradini si vocile celor dusi azi din aceasta lume povestind cate si mai cate….povesti despre facerea lumii, despre treburile lui Dumnezeu si ale sfantului Petru, despre plantele medicinale care odata au fost tineri feciori si mandre domnite, transformati prin farmec in plante…povesti care imi inghetau sangele in vene despre strigoi si tigani si caini salbatici sau serpi care iti intra in gura daca adormí pe camp ( !!) sau povesti despre magarul lui nea Gheorghe, vecinul care ma deochea de cate ori ma privea, povesti despre tatal lui Cornelus, tata disparut undeva in lumea larga, prea larga sa o pot eu cuprinde si intelege ceva din ea…povesti din razboi, povesti de viata adevarata…

Le ascultam cu nesat, vrajita de farmecul neasemuit al lumii in care traiam, le ascultam imbatata de frumusetea firului narativ, impresionata de talcul lor rascolitor, le strangeam cu patima pe toate in sufletul meu de copil, stiind, poate, ca, iata, din ele, candva, voi continua sa ma hranesc si sa cresc.

Tremuram de nerabdare - cinam in curte, eu cu bunicii,  in jurul masutei scunde rotunde, ne primeneam si netezeam hainele pe trupurile spalate de colbul zilei cu apa de ploaie incalzita de soare, apoi, cand  noaptea devenea ca cerneala, imi strecuram mana in mana bunicului meu si ne indreptam solemni spre poarta, asa cum ai merge spre biserica….Incercam sa imi potrivesc pasii cu ai bunului meu slabit de boala, mi se parea ca merge prea incet, insa ma straduiam sa imi stapanesc tremurul, ciuleam urechile sa aud orice soapta de poveste…ma temeam  mereu ca vor  incepe fara mine!  Ne asezam sub dudul batran si povestile incepeau firesc….
Pe toate mi le amintesc …ele traiesc inca in mine, mi le mai spun uneori singura, sa nu le uit. 

Povestile pe care ni le spunem astazi sunt despre criza, munca, stres, trafic, revolte, crime, nedreptati..si uneori...povesti despre copiii nostri, povesti cu care ne mai descretim fruntile. Unde si cand am pierdut sirul povestilor de altadata, povesti din care invatam cu mic cu mare, povesti cu miez si talc profund, povesti cu parfum de caise coapte si miros de iarba cruda? 

Mie mi-e dor tare de povesti adevarate. Vreau sa aud povesti, sa spun povesti, sa ma las invaluita in panza lor fermecata. 
Vreau sa merg prin frigul iernii acesteia catre primavara care va veni cu sufletul primenit si infrumusetat de povestile cele noi care isi vor gasi locul in mine. 



Ieri mi-am luat fetita si am mers la un atelier de storytelling-a  treia editie organizata de Parenting PR. Ana Nicolescu si Lavinia Pavel se numesc cele doua minunate care fac posibila intalnirea comunitatii de mame blogger. Le multumesc pentru daruri, pentru ce invat de la ele, pentru temele atat de frumoase si pentru oamenii buni si generosi pe care ii cunosc gratie lor! 

Ana Nicolescu si Lavinia Pavel - Parenting PR

Mame blogger la atelierul de storytelling.
Eu si Miruna in coltul din dreapta jos.

Este a doua editie la care particip si, ca si data trecuta, am pus bine la pastrare  in suflet chipuri si nume. De data aceasta, mi-au cazut cu tronc Liviana Tane, speaker-ul invitat sa ne povesteasca despre storytelling-fondator The Nest Projects si bursier CNN, Irina Schmitz, pe care o gasiti pe revelatiideparinte.ro si cea care a imortalizat in imagini intalnirea noastra, Cristina Rachitus Roncea, o femeie tare frumoasa, capabila sa vada cu ochi sigur prin obiectivul aparatului de fotografiat si frumusetea altora. 

Liviana Tane


Sponsorii editiei au fost Philips Avent (Miruna a primit o oita de plus de care este nedespartita acum) si  Animax, parteneri Skin Novels (sapunuri naturale 100% din apa termala si uleiuri esentiale), Ana Pan, Gerlinea.

Sufletele noastre se cresc si se primenesc cu povesti. Sa le scriem, sa le spunem si mai ales, sa le traim! 


  

Comentarii

tanara pensionara a spus…
Draga Andreea,
desi acum sunt "o tanara pensionara si eu iubesc povestile. Cu mare bucurie iti recomand povestile scrise cu har si pline de talc, pentru micuti dar mai ales pt. cei mari ale Getei Heimerl de pe site-ul www.povesteata.ro
Cu mult drag iti doresc sa ai o seara linistita.
Andreea a spus…
Multumesc! Am citit cateva pagini...sunt emotionante si frumoase! Pe Geta probabil ca o voi cunoaste curand, in ultima vreme mai multi oameni mi-au vorbit ea :-) Oricum ar fi, ma bucur deocamdata de intalnirea in spatiul online cu cuvintele ei calde!!
Multumesc inca o data!
daniel a spus…
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
daniel a spus…
Am si eu o poveste sau doua sau poate daca sunt ascultate, mai multe. Imi vine sa zabesc la amintirea unei intamplari. Ajunsesem noaptea tarziu, intr-un loc drag al copilariei mele, copilul meu care dormea s-a trezit si a vrut sa doarma langa mine (in camera erau vreo 6 verisori de-ai mei). Dupa ce s-a cuibarit la caldura pieptului meu, cu o voce rugatoare dar sigura ma intrebat "tata, pui o povete", iar eu, fara pauza, am inceput, in soapta, o poveste cu printul Soare si printea Luna. Am adormit, de oboseala, in timp ce povesteam. Cred ca dormea si el, ca altfel m-ar fi impulsionat sa nu ma opresc. Dar dimineata, una dintre verisoarele mele, care a ciulit urechea la povestea mea, in timp ce ne savuram cafeaua, s-a apropiat de mine si m-a intrebat "Dani, s-au intalnit pana la urma". Un fior placut m-a cuprins, la gandul ca povestile sunt ascultate, nu doar de cei mici. Cu stima si drag de povesti, Daniel.
Andreea a spus…
@ Mi-a placut povestea! Da, sufletele noastre au nevoie de povesti. Eu m-am surprins cumparand din market produse care au pe ambalaj o mica poveste...:-)
Uneori acestea sunt mai scumpe, insa povestea face toti banii :-)
Irina Schmitz a spus…
Andreea, sunt inca uluita dupa editia a 3-a de StoryTelling.

Ce poarta mi s-a deschis in cautarea fericirii. O sala plina de mame cu povesti, de femei cu voce.

Ma simt ca un impostor cand scriu povestile mele, ca-s atat de multe tehnici de scriere, iar gramatica limbii romane nu-i tocmai simpla. Insa scriu.

Uneori vreau doar sa vorbesc. Ma ajuta sa-mi ling ranile si sa-mi masez cicatricile cand scriu sau cand vorbesc. Asa reusesc sa-mi rezolv problemele, sa tin capul deasupra apei si buzele intr-un zâmbet mare.

Multumesc că mi-ai spus povestea ta, draga mamica de doi ;).
Andreea a spus…
Imbratisari, Irina! Sa iti scrii frumos si cu mult curaj povestea!
Laura C. a spus…
Frumos!