Amalgam. Jurnal.

Ard mocnit in mine lucruri. Focul se lasa asteptat, e bine, nici eu nu ma grabesc nicaieri. Cand va izbucni...parca vad...va trebui sa fac eforturi sa ii tin sub control valvataia.

Ascult un concert de pian. Nu simt nimic. A plouat si in mine oare, sunt ude lemnele? Si totusi, focul este acolo, trozneste si arde molcom. Ca un leu care roade tacticos un os mare. Economie de gesturi, doar cele necesare.

Dau pianul pe o trompeta. Un concert baroc e mai potrivit. Batai de aripa in inima. Da, e bine. Asta e raspunsul bun.

O prietena mi-a aratat un pachet cu carduri OH. Utile, imi starnesc imaginatia.

In masina, ieri dupa amiaza, ascultam muzica clasica la radio.  Ploua tare afara si parul meu mirosea frumos, a sampon parfumat. Apoi..la radio.. cateva cuvinte despre un pictor. Atat de frumoase cuvintele, incat ajunsa acasa, il caut pe google. In timp ce ma indragostesc, in cuptor se coc cartofii cu sos de mustar. Vladimir m-a ajutat sa gatesc. Salata de varza cu morcov si marar se rasfata in castron. Pictorul se numeste Cumpata. Ii tot pronunt numele. Dupa un prost obicei din scoala generala, ma intreb cum ar fi fost sa ma cheme Cumpata. Nu ma pot acomoda, este cel mai nepotrivit nume pentru mine. Cumpatarea imi lipseste. Sau o am in doze mici, la limita permisa. Mie mi-ar fi placut sa ma cheme Dimineata. Sau Ploaie. Sau Albastru. Cartofii sunt gata, schimb muzica baroca cu un Te deum. Arunc o privire in cartea Vegetariana. 


Marti sunt libera, este o zi pe care o voi petrece cu Vladi. O sa coacem biscuiti. Am cumparat mai demult un set de forme de la Tupperware. O sa decupam inimi si o sa le coacem la foc potrivit. In focul vietii. Citeam deunazi ca frumusetea unei femei este data de frumusetea inimii ei. La barbati cum stau lucrurile? O inima frumoasa la un barbat este lucru rar. Frumusetea data de intelepciune, maturitate, armonie, pace interioara, umor. Ce altceva mai compune frumusetea unei inimi? Credinta poate. Da, as trece si asta. Aureoleaza o inima.

Maine....devreme,  la 7 dimineata in Cartierul de dans. Yoga Fusion. Body breakfast. O cafea apoi, cateva migdale, un mar...si apoi un taxi pana la Marriott. Ma asteapta prieteni acolo. Zambesc. O sa muncesc. Si ei, mai ales ei. As fi vrut sa vina si la mine cineva sa imi spuna tot ceea ce le spun eu lor maine. Sa mi le ofere ambalate, probate, testate, verificate. Am muncit si inca muncesc. Nu sunt pozitiva, din contra. Ca sa fiu pozitiva, muncesc. Gust zilnic cel putin cateva emotii pozitive. Le caut, le provoc, le chem, le caut. Mi le imaginez, le retraiesc. Este obligatoriu sa fie parte din meniul zilnic. Vitamine. Oamenii sunt socati cand marturisesc ca nu sunt pozitiva. Nu de la sine. Daca eram, nu mai cautam sa inteleg cum si de ce. Eram si gata. O prea mare luciditate? Locuiesc in minte prea mult? Nu stiu.  Ce am insa nativ, este puterea de regenerare. Nu ma doboara nimic. Este acolo ceva in mine, un soare mic, un bulgare auriu care nu se stinge, oricat amar si urat as primi. Cand nu il voi mai simti in mine, probabil ca imi va suna ceasul. Ma bazez pe asta ca sa imi dau seama de momentul acela. N-as vrea sa ma prinda nepregatita. Desi ma pregatesc mereu, in fiecare zi. Nu stiu daca am si ziua de maine. Nimeni nu stie...insa ne comportam de parca am avea tot timpul din lume. Zambetul meu poate de acolo vine.

Exista cineva caruia nu ii place Carmina Burana? Asta ascult acum. Caut un film..Poate Cercul poetilor disparuti? Nu sunt sigura ca o sa imi placa. Nu-mi amintesc cine a insistat sa il vad. De ce, am uitat cu desavarsire.

Un tablou al lui Dan Cumpata imi aminteste de un vis. Eram la Polul Nord (da, puteti sa radeti). Eram intr-un fel de barca, cu un anturaj vesel. Eu trec singura in alta barca si ceilalti ma imping. Adrenalina maxima, veselie pana inteleg pericolul. Alunecam prea repede, gheata se termina si incepea apa si caderea..Simt frica si inteleg ca nimeni nu ma poate ajuta, ceilalti inca rad si cred ca ne distram..eu insa inteleg ca trebuie sa lupt, ca sunt singura, nimeni nu imi poate veni in ajutor, ca o distractie ca asta se poate sfarsi urat. Se schimba scena, sunt intr-o cabana, la adapost, am obrajii rosii si reci si inima imi bate puternica. Stiu ca am trecut de o mare cumpana si doar eu am vazut si am inteles. Nu vreau sa le stric distractia povestindu-le ce emotii, ce amestec de lupta cu abandon am putut trai in barca aceea! Tabloul se numeste Icy Sea. Gheata de acolo imi evoca visul de acum cateva nopti.

Favoritele mele se numesc Old forest si Sign from God. Imi place gandul ca tot ce este in jur este a sign from god. Capriciu arab. A reinceput ploaia....A sign from angels.