Recunosc ca este usor sa cazi in depresie cand vezi
lucrurile asa, derulate pe repede inainte , fluturate prin fata ochilor ca o
carte prafuita si veche, ale carei pagini se si destrama pe masura ce le
intorci.
Ma gandesc multe clipe. Unde anume gasesc eu frumusetea. In
mijlocul naturii nu mi-au venit niciodata idei de genul celor de mai sus. In
natura este mai usor sa vezi frumusetea.
Rasarituri si apusuri, norii de pe cer, verdele ierbii, parfumul si
culorile florilor, pomii roditori, apele curgatoare ...toate sunt frumoase fara
seaman. Si noi alegem sa ne baricadam in orase de ciment si apoi plangem pe
fotoliu la terapeut intreband unde naiba e frumusetea aia...
Mai vad frumusetea in ochii copiilor. Mergi in
parcuri....urmareste-le joaca, cuvintele, zambetele si rasetele, dar mai ales
privirile. Prin ochii lor inca te mai priveste Dumnezeu, care, demult, si-a
ales drept ascunzis inimile noastre. Prin ochii copiilor el se uita la tine ca
printr-o ferestruica, sperand ca aceasta nu se va inchide niciodata...
Vad frumusetea in darul nostru – acela de a visa si de a
ne implini visele. Oricare ar fi ele. Noi uitam si sa visam. Ne uitam la
televizor, citim ziare si reviste, sporavaim unii cu altii, observam cu ochi
vesnic critic si nemultumit tot ceea ce nu ne place...insa pentru visat nu ne
facem timp. Imi imaginez adesea ca am salta cateva trepte ca nivel de
constiinta colectiva daca ne-am propune sa devenim variantele noastre cele mai
bune si apoi sa gasim cai sa si facem asta. Toti. Cum ar arata varianta mea cea
mai buna? Ce ar face? Ce ar spune? Cum s-ar simti? Ce ar bucura-o? La ce ar
visa? ...Si cand spun varianta cea mai buna nu ma gandesc la chirurgia estetica
sau la saloanele de remodelare ....ci la munca minutioasa, de curatare,
rafinare, infrumusetare, din interior. Care negresit se va reflecta in
exterior. In toata fiinta sau doar in lumina unui zambet sau a privirii.
Vad si gasesc frumusete in lucrurile mici, cotidiene. Un
bat de santal care arde tacut, racoarea casei sau a biroului sau a masinii, o
lumanare aprinsa seara pe noptiera, portelanul canii care innobileaza gustul
ceaiului, parfumul samponului cu care imi spal parul, chiotele copilului, noii
si vechii prieteni, voluptatea micilor suferinte, rolurile pe care mi le-am
asumat, stiind ca piesa va avea un sfarsit...frumusetea cautarii echilibrului,
intre prea multa agitatie si prea multa liniste, prea multa mancare, prea
putina, prea multi bani, prea putini, prea multi amici, prea putini
prieteni....frumusetea gandurilor care apar si dispar dupa bunul plac,
frumusetea cartilor care m-au introdus in alte lumi fascinante, mi-au permis sa
patrund in mintile si inimile atator oameni.....
Frumusetea vine din detalii, suna sloganul unei campanii
publicitare. Un detaliu mic langa un detaliu mic langa un detaliu mic...asa ne
construim infatisarea fizica, asa ne construim interioarele caselor...de ce nu
ne-am construi asa si frumusetea interioara? Cate putin in fiecare zi. Un gand
bun la adresa cuiva, un mic moment de rasfat, o bucurie, pastrarea pacii si a
simplitatii, a curateniei in templul nostru interior, hrana pentru
suflet-filme, muzica care ne place, povesti ale unor oameni care poate s-au
luat la tranta cu viata si au izbutit, nu sa o invinga, ci sa ii inteleaga
oarecum misterul si frumusetea, un strop de blandete fata de noi insine...si
multe altele...
La ultimul curs sustinut, am avut pe cineva in sala care
protesta alintat–iar ne dai de lucru! Toate
bune pana ne pui sa muncim! Nu ne mai pune sa muncim! Zambeam mereu. Am
fost fan Arabella in copilarie....daca as avea inelul magic...as putea sa
am toate astea, privirea curata si proaspata si inima radioasa fara munca. Si
ar ajunge sa imi pun o dorinta si toti sa fim fericiti si bucurosi de vizita pe
Planeta Albastra, unde toate lucrurile se prafuiesc, se degradeaza, trec, se
schimba.....Inclusiv noi.
Am citit ca Albert Einstein a fost intrebat de catre un
reporter care este esenta umanitatii. A
raspuns asa:
Fiecare decide pentru sine dacă universul
este prietenos sau neprietenos. Atunci când decidem că este neprietenos ne
folosim puterile, cunoştiinţele şi controlul ca să dezvoltăm instrumente,
tehnologii şi tipare de gândire cu ajutorul cărora să putem lupta cu ceea ce
este neprietenos. Dacă decidem că universul nu este nici prietenos, nici
neprietenos ne simţim uşor o victimă şi suntem lipsiţi de putere. Dacă decidem
că universil este prietenos, ne folosim cunoaşterea, abilităţile şi puterea
pentru a dezvolta tehnologii şi gânduri care fac universul să fie şi mai bun în
minunata sa originalitate, dragoste, frumuseţe şi bucurie.
Comentarii