eu insami

Nu am fost intotdeauna eu insami. Nu sunt nici azi 100%. Insa ma apropii. 

Pe zi ce trece, procentul creste ... Acum sunt poate la 40%, pentru cei carora le plac cifrele. Ajunge sa ma uit la faptul ca in ultima vreme ma ascult mai atenta. Stiu, e un lux. Ca sa ajung aici, mi-a trebuit un strop de nebunie. 

Imi permit sa ma ascult, sa fiu atenta la mine, la ce vreau, la nevoile si emotiile mele. Nu am ajuns la armonia totala cu mine, uneori dau vina pe context, pe conventiile sociale, pe mine, pe timp etc. Gasesc scuze repede. Adevaratul motiv este ca poate nu sunt pregatita inca pentru un asemenea nivel. 

Sa fac doar ce vreau, doar tinand cont de emotiile mele, de raspunsurile interioare (confort/disconfort) pe care le primesc, de nevoile mintii, sufletului, corpului meu fizic?! Blasfemie! Cine in ziua de azi face asa ceva? La ce model m-as putea raporta? Ei bine, cand mintea ruleaza scenariul acesta, atunci ma proiectez pe mine in viitorul ideal: total libera si onesta in relatia cu mine insami. Imi imaginez cum ma simt, ce fac, cum actionez. Cat de singura as fi sau de cati oameni as fi inconjurata. Calibrez, ajustez, maresc, miscorez. In imaginatie totul este permis. Uneori este dificil chiar si sa ma joc  asa cu imaginile in minte....prea multe bariere. Vor cadea ele toate intr-o buna zi. Totusi, fac progrese de la o zi la alta. 

Eu insami incepe sa se defineasca mai clar. Sunt eu insami cand ma ascult. Cand aleg corect intre vocile interioare. Uneori de exemplu, tanjesc dupa o plimbare, o pauza...si mintea imi da bice si imi spune nu acum, acum fa asta si asta ca daca nuuuu si daca nu....Ascult mintea, o inteleg, are dreptate, nu o neg, ce rost ar avea. O ademenesc insa...ii spun ce bine i-ar prinde aerul curat, schimbarea peisajului...si ascult vocea corpului, obosit sa stea nemiscat in aceeasi pozitie....fara aer proaspat, deshidratat, neatins de vant sau soare...Ma simt ca un mecanic ambitios, talentat care pune la lucru toate aceste voci, le face sa fie congruente si armonioase, sa functioneze unitar, fara discrepante si conflicte. 

Devin eu insami. Ma onorez in multe feluri. Imi recunosc chipurile si invat sa recunosc si sa inteleg butoanele care activeaza un chip sau altul. Cand voi deveni eu insami 100%, probabil voi stapani toate secretele. Voi sti ce sa fac si cum ca sa ma simt mereu puternica in interior, increzatoare, feminina, echilibrata, luminoasa. 

Devin eu insami, ma bizui pe asta. Aleg sa ma ascult, sa nu mai ma lupt cu mine. E drept, iti trebuie un strop de nebunie aici si cine ma cunoaste, stie ca nu duc lipsa. Am galeata plina...E nevoie de nebunie sa fii macar 40% liber. E nevoie de nebunie sa iti dai demisia in plina criza. E nevoie de nebunie sa declari ca tot ce ai de facut este sa iti urmezi propriul drum, care se contureaza pe masura ce pasesti. Si ce greu este sa pasesti cand nu stii ce urmeaza! De cata incredere si cata credinta este nevoie! Este nevoie de nebunie sa te asculti non stop, zi si noapte. Sa fii atent la ce iti spune corpul tau. Inima ta. Fiinta ta interioara. Si sa actionezi in consecinta, in timp ce ratiunea bate toate clopotele de alarma. Este nebunie sa decizi ca inima conduce si sa te lasi in voia ei. 

Este? Oare? Dupa ce am tot experimentat gradele astea de asa zisa nebunie, nu mai sunt asa sigura. Beneficiile intrec asteptarile si atunci cand ma indoiesc, ma intorc si recapitulez pasii din urma. Care nu au facut altceva decat sa imi intareasca convingerea ca si cand nu stiu (cu mintea) ce fac, inima a stiut si a ales corect.

"Alexis Zorba: la naiba, sefu', tin prea mult la dumneata ca sa nu ti-o zic. Ai totul, in afara de un singur lucru: nebunia! Omului ii trebuie putina nebunie, altfel....

Basil: Altfel?

Alexis Zorba: Altfel n-o sa indrazneasca niciodata sa taie funia si sa fie liber." (Nikos Kazantzakis, in Zorba Grecul)

Devin eu insami pentru ca am ales sa imi fiu fidela. Sa imi cunosc chipurile, sa le ascult vocile.  Am ales sa le las sa se exprime si am ales sa evit conflictele dintre ele. Pentru ca vreau pe zi ce trece sa devin mai mult si mai mult eu insami. De ce? 

"Pentru ca se face treaba pe jumatate, ca-si spun oamenii oful pe jumatate, ca-s pacatosi pe jumatate sau cinstiti pe jumatate, de-aia e lumea in starea jalnica in care e acum. Mergi pana la capat, loveste cu putere, nu-ti fie teama si vei birui. Bunului Dumnezeu ii e de o suta de ori mai scarba de-o jumatate de drac decat de-un drac si jumatate.”  Nikos Kazantzakis, in Zorba Grecul