Jurnal

Ieri am inceput sa il invat pe Vladi sa fluiere. Era ingrijorat de soarta unui caine care dormea dus si am fluierat usor ca sa ii arat ca e viu cainele... Apoi au inceput lectiile de fluierat, asta cand ma puteam opri din ras. Si-a dat toata silinta, ceea ce il facea si mai comic. 
Dupa ce terminam cu asta, incepem urmatoarea lectie: cum sa faca cu ochiul. DEsi s-ar putea ca lectia asta sa fie pentru avansati. Eu imi amintesc cand ma invata tata pe mine sa fac cu ochiul, cred ca aveam 6 ani. In paralel, mama ma invata sa citesc ceasul...Si eu veneam la ea si raportam: pai acum limba mare arata si limba mica arata :-)))si apoi ii faceam cu ochiul lui tata. 


Asteptam bunicii in vizita. 
Intr-o zi ca aceasta, senina si frumoasa, acum trei ani, ne precipitam emotionati spre spital. Pe drum ii spuneam copilului din burtica ce urmeaza sa se intample: sa nu iti fie teama, o sa ne intalnim curand. O sa fie lumina puternica, multe chipuri, multe voci, dar mama e acolo cu tine, sa nu iti fie frica. 


Ne asteapta un week-end frumos, de sarbatoare.