Jurnal

In semiintunericul din camera, Vladimir imi zambeste poznas. Cand ni se intalnesc privirile, chiuie si sare din pat, strigand tati, tati. Ii spun sa lase usa deschisa, imi place sa ii aud pasii lipaind pe scari in cautarea lui tati.


Dupa izbucnirile de veselie si rasetele de jos, stiu ca s-au gasit (in unele dimineti tati pleaca mai devreme si ne ia ceva sa intelegem treaba asta, pentru ca sunt multe cotloane in casa in care ar putea fi). Ma intind bine. Aproape am uitat zilele in care ma trezeam brusc in piuitul enervant al ceasului desteptator. 
Iau ceainicul pantecos si il umplu cu apa. Ud violetele, petuniile, leandrul, menta, busuiocul si ardeiul care imi coloreaza terasele. Se anunta o zi frumoasa. Zambesc. Intru in baie si masez un pic o mica vanataie pe obrazul stang. Este o amintire frumoasa, a rezultat  in timpul unei smotoceli cu Vladi. M-a muscat sau ne-am ciocnit unul de altul, nu mai stiu.


Tati iese pe usa zambind. Vladi sta in pijama pe jos si isi conduce pe sine trenuletul. Ciripeste acolo pe limba lui de copil...Il ascultam si il privim amandoi cateva clipe. Fericitilor! ne spune tati in timp ce iese. Pai suntem. Ce faceti azi? ma intreaba. Imi rad ochii. Iesim cu bicicletele! Bine, sa aveti grija...Avem. Ma simt ca o mama rata cu ratusca dupa ea :-)) Ne zambesc trecatorii si noi le zambim lor. Incepe sa arda soarele pe strada noastra. Am uitat sa ne dam cu crema. Parcam bicicletele la intrarea in mega image. Vladi trage victorios cosul dupa el. Pare sa fi mostenit placerea mea de a face cumparaturi. In fata strugurilor scoate chiote de incantare. Doi ciorchini grei aterizeaza in cos. Vrei pufuleti? Daaaaa! O punga de pufuleti. Iaurt grecesc. Pentru mami. Iaurt zdravan. Pentru Vladi. Lamai, sa facem limo cu ghimbir si menta. Caise, mami ar putea trai cu caise. Morcovi si marar pentru salata de varza. Masline, paine neagra, napolitane, apa, o carte pentru mami si una de colorat pentru Vladi, ceva bun pentru tati, sfecla rosie si ciocolata  mea preferata: Dellhaize neagra cu alune. Conversam cu o vecina. Fericitilor, ne spune si ea cand intra in bloc. Chiar suntem. Se vede, se simte. Vladi se joaca cu un baietel de varsta lui.


Citesc un mail pe telefon si zambesc. Aproape ca imi vine sa rad in hohote. Am rugat sa imi raspunda la doua intrebari mai multi oameni, unii corporatisti cu state vechi, altii care au ales sa iasa din sistem: ce inveti in mediul corporate? ce nu poti invata decat daca iesi din el?  Pregatesc un articol pentru business-edu...Un prieten (mare director, mare) de care mi-e dor imi raspunde organizat, cu liniuta de la capat: ce inveti in sistem. Si ce nu inveti, din punctul lui de vedere. Iar la partea cu ce inveti doar iesind, imi scrie: 
Nu stiu....
Presupun totusi ca principalul lucru pe care-l inveti si de care toti se tem este ca se poate trai 
foarte bine si in afara mediului corporate.... 

Ce intuitie fantastica, pe care sunt fericita sa o confirm!! :-)))


The best things in life are free....canta candva Barbra Streisand. Nu-mi amintesc cantecul...asa ca nu vi-l pot oferi. Am altul, mai bun chiar! Iata-l: 


Comentarii

Maya a spus…
iata aici (http://reiki-angels.com/2011/04/13/litania-parintelui-arsenie-boca/) un alt exemplu de ruga; mie mi-a fost de folos.