jurnal

M-am trezit azi gandindu-ma la Paula, fiica plecata dintre noi a scriitoarei Isabel Allende. M-am gandit la simplitatea ei, la putinul bagaj material ramas in urma ei si la enorma mostenire spirituala lasata celor dragi si chiar lumii. M-am gandit la cum imi irosesc clipe pretioase vanand alte si alte bunuri, alte si alte podoabe, cand am deja totul. Cel mai des oamenii imi remarca zambetul, nu cerceii, rasul sau luminile din ochi, nu rochia, cultura, nu interiorul casei. 


Sunt importante si ele, insa nu atat de importante incat sa le jertfesc atata timp. M-a adus cu piciorele pe pamant si rugaciunea de mai jos.