As putea sa va dau vestea simplu. Dar nu pot, este atat de frumoasa povestea, incat vreau sa merg in urma pe fir, sa ma intorc in timp, acum patru ani si sa incep cu inceputul...
Suntem in octombrie 2008, la hotel Alpin, in Poiana Brasov. Sustin acolo un curs, Customer Care pentru noii angajati in banca pentru care lucram atunci. Trecuse o saptamana, incheiasem cu bine prima sesiune, sosise deja a doua grupa. In a doua zi de curs, cand am intrat in sala, m-am trezit luata pe sus de un vacarm demn de o sala plina de scolari, nu de adulti. Practic, vorbeau (aproape) toti o data, naucindu-ma. Nu-mi puteam imagina ce se intamplase atat de dramatic! Cu greu am reusit sa ii potolesc, sa vorbeasca numai unul, sa inteleg si eu ce s-a intamplat! Si incepe unul: stiti, aseara am fost in Brasov. Stiam, ma intrebasera cum sa coboare si ii indrumasem catre statia de autobuz. Si vroiam sa va luam ceva! Mie?! De ce? Asa, completa altul si ceilalti zambeau. Eram perplexa, niciodata nu am primit cadouri de la cursanti....poate flori la finalul vreunui curs....insa rareori...Nu era ziua mea, nu era Craciunul, nici macar nu se incheiase cursul...de fapt, incepuse de-abia de o zi si dura o saptamana....Si iarasi au inceput sa vorbeasca toti de-a valma....imi povesteau cum se tinusera dupa un caine saint bernard (eu faceam eforturi disperate sa inteleg ceva), care intrase cu stapanul intr-un magazin si oamenii mei dupa el. Cainele se asezase sub un raft, ei l-au mangaiat, stapanul tragea de el sa plece, cainele nu se ridica, pana cand au zarit pe raft ....un inger. Au sarit in sus, bucurosi ca au gasit cadoul perfect pentru mine. L-au cumparat si mi l-au oferit cu mare fast, amuzandu-se copios de perplexitatea mea totala si parand foarte multumiti de isprava lor. Ingerul acela....primul inger pe care l-am primit vreodata, a stat toata saptamana pe videoproiector...Atmosfera in sala a fost...altfel, n-as sti sa spun cum, doar altfel...
La scurta vreme dupa aceea, revenita in Bucuresti, aveam sa aflu ca sunt insarcinata in 5 saptamani. Cateva luni mai tarziu, constatam cu uimire cum copilul meu statea in burtica in aceeasi pozitie ca si ingerul...picior peste picior. Asa si doarme de fapt si in ziua de azi...
Noiembrie 2012. Prima pauza de cafea. Sustin un curs cu tema Time management pentru un client. Se apropie cineva de mine, cu o punguta mica pe care o aseaza in fata mea. In punguta, un inger-fetita-clopotel. Tine o carte in maini. O privesc lung, in timp ce aud vag explicatia...am vrut sa iti aduc ceva, ceva special. Persoana (multumesc, A.!!) care mi-a daruit ingerul era pentru a doua oara la un curs sustinut de mine. Un gand rostit cu voce tare: poate sunt insarcinata? Le spun celor ramasi in sala in pauza povestea cu ingerul de la Alpin. Dar acum....? Persoana care mi-a daruit ingerul imi da numarul de telefon: sa ma suni sa imi spui, te rog! Am alungat gandul, cu cateva zile inainte avusesem menstruatie...anemica, dar fusese. Am zis ...poate te sun, prin ianuarie! Acum, nicio sansa. Si totusi...A sosit decembrie. Aproape in fiecare zi, ma luptam cu o usoara stare de greata. Treceam pe langa ingerul-fetita si ma gandeam ca n-ar strica poate sa iau un test de sarcina. Alungam gandul.
21 decembrie. Mult asteptata apocalipsa. O zi linistita, senina. Cu Vladi de manuta am pornit la plimbare. Ningea marunt, des...Nu aveam nicio tinta, pana cand o crampa in abdomen m-a atentionat sever. M-am oprit la farmacie. Doua liniute. Uluiala, bucurie, groaza. Groaza si incantare fara margini. Din nou crampe. Sun la clinica. A doua zi la 7 dimineata strabateam orasul intr-un taxi, stiind deja. Nu este extrauterina (am mai avut una cu ani in urma), este totul bine. 8 saptamani. O inimioara mica bate hotarata in mine. Sunt fericita. In august va sosi pe lume al doilea prunc. La fel de iubit si de dorit ca si primul. Copiii mei vestiti de ingeri!! Inca nu stim ce este...este binevenit(a) orice ar alege sa fie.
Noi sarbatorim Craciunul acesta in patru. Patru inimi. Apocalipsa a insemnat pentru noi o resetare. Ne-a adus un suflu nou, bucurie si energie. La pachet cu temeri si griji. Avem multe de facut.
Pana atunci, ne pregatim sa sarbatorim cum se cuvine nasterea celui care ne-a invatat Iubirea.
Va doresc un Craciun plin de lumina, bucurie, pace interioara si daruri sub brad!
Suntem in octombrie 2008, la hotel Alpin, in Poiana Brasov. Sustin acolo un curs, Customer Care pentru noii angajati in banca pentru care lucram atunci. Trecuse o saptamana, incheiasem cu bine prima sesiune, sosise deja a doua grupa. In a doua zi de curs, cand am intrat in sala, m-am trezit luata pe sus de un vacarm demn de o sala plina de scolari, nu de adulti. Practic, vorbeau (aproape) toti o data, naucindu-ma. Nu-mi puteam imagina ce se intamplase atat de dramatic! Cu greu am reusit sa ii potolesc, sa vorbeasca numai unul, sa inteleg si eu ce s-a intamplat! Si incepe unul: stiti, aseara am fost in Brasov. Stiam, ma intrebasera cum sa coboare si ii indrumasem catre statia de autobuz. Si vroiam sa va luam ceva! Mie?! De ce? Asa, completa altul si ceilalti zambeau. Eram perplexa, niciodata nu am primit cadouri de la cursanti....poate flori la finalul vreunui curs....insa rareori...Nu era ziua mea, nu era Craciunul, nici macar nu se incheiase cursul...de fapt, incepuse de-abia de o zi si dura o saptamana....Si iarasi au inceput sa vorbeasca toti de-a valma....imi povesteau cum se tinusera dupa un caine saint bernard (eu faceam eforturi disperate sa inteleg ceva), care intrase cu stapanul intr-un magazin si oamenii mei dupa el. Cainele se asezase sub un raft, ei l-au mangaiat, stapanul tragea de el sa plece, cainele nu se ridica, pana cand au zarit pe raft ....un inger. Au sarit in sus, bucurosi ca au gasit cadoul perfect pentru mine. L-au cumparat si mi l-au oferit cu mare fast, amuzandu-se copios de perplexitatea mea totala si parand foarte multumiti de isprava lor. Ingerul acela....primul inger pe care l-am primit vreodata, a stat toata saptamana pe videoproiector...Atmosfera in sala a fost...altfel, n-as sti sa spun cum, doar altfel...
La scurta vreme dupa aceea, revenita in Bucuresti, aveam sa aflu ca sunt insarcinata in 5 saptamani. Cateva luni mai tarziu, constatam cu uimire cum copilul meu statea in burtica in aceeasi pozitie ca si ingerul...picior peste picior. Asa si doarme de fapt si in ziua de azi...
Noiembrie 2012. Prima pauza de cafea. Sustin un curs cu tema Time management pentru un client. Se apropie cineva de mine, cu o punguta mica pe care o aseaza in fata mea. In punguta, un inger-fetita-clopotel. Tine o carte in maini. O privesc lung, in timp ce aud vag explicatia...am vrut sa iti aduc ceva, ceva special. Persoana (multumesc, A.!!) care mi-a daruit ingerul era pentru a doua oara la un curs sustinut de mine. Un gand rostit cu voce tare: poate sunt insarcinata? Le spun celor ramasi in sala in pauza povestea cu ingerul de la Alpin. Dar acum....? Persoana care mi-a daruit ingerul imi da numarul de telefon: sa ma suni sa imi spui, te rog! Am alungat gandul, cu cateva zile inainte avusesem menstruatie...anemica, dar fusese. Am zis ...poate te sun, prin ianuarie! Acum, nicio sansa. Si totusi...A sosit decembrie. Aproape in fiecare zi, ma luptam cu o usoara stare de greata. Treceam pe langa ingerul-fetita si ma gandeam ca n-ar strica poate sa iau un test de sarcina. Alungam gandul.
21 decembrie. Mult asteptata apocalipsa. O zi linistita, senina. Cu Vladi de manuta am pornit la plimbare. Ningea marunt, des...Nu aveam nicio tinta, pana cand o crampa in abdomen m-a atentionat sever. M-am oprit la farmacie. Doua liniute. Uluiala, bucurie, groaza. Groaza si incantare fara margini. Din nou crampe. Sun la clinica. A doua zi la 7 dimineata strabateam orasul intr-un taxi, stiind deja. Nu este extrauterina (am mai avut una cu ani in urma), este totul bine. 8 saptamani. O inimioara mica bate hotarata in mine. Sunt fericita. In august va sosi pe lume al doilea prunc. La fel de iubit si de dorit ca si primul. Copiii mei vestiti de ingeri!! Inca nu stim ce este...este binevenit(a) orice ar alege sa fie.
 |
| Ingerii mei-singurii primiti vreodata in dar, vestitori de prunci |
Noi sarbatorim Craciunul acesta in patru. Patru inimi. Apocalipsa a insemnat pentru noi o resetare. Ne-a adus un suflu nou, bucurie si energie. La pachet cu temeri si griji. Avem multe de facut.
Pana atunci, ne pregatim sa sarbatorim cum se cuvine nasterea celui care ne-a invatat Iubirea.
Va doresc un Craciun plin de lumina, bucurie, pace interioara si daruri sub brad!
Comentarii
sarcina usoara si multe bucurii!
Sarbatoti fericite!
O, ce veste minunata si cat de emotionanta ! Tare mi-as dori sa scrii mai mult, mai des. Esti minunata. Cu atatea minuni prin jur!
Te imbratisez cu toata dragostea
Sa-ti fie bine, sa-ti fie usor, sa-ti fie drag
Odetta
te imbratisez cu drag , Felicia
Sa te bucuri de noua compozitie:d
Nadia