Ma cheama samanii ? :-)

Am deschis putin usa, lasand gerul de afara sa navaleasca inauntru. Oare cum or rezista oamenii in Siberia? Am privit peste campul alb, imaginandu-mi pentru o clipa ca in fata mea se asterne tinutul rece siberian...

Scot din biblioteca o carte care mi-a placut mult cu ceva vreme in urma, Cercul revelatiei, de Olga Kharitidi. Gasesc usor si recitesc pasajele despre muntii Altai, despre oamenii care stapanesc linia timpului, despre samani. Google images- caut si privesc indelung chipuri de "altaics".  Peisaje care imi taie respiratia. O maretie pe care o regasesc si pe chipurile mandre, mongoloide ale localnicilor.

In timpul ce scotoceam absorbita pe internet, in casa suspect de liniste. Urc scarile tip-tiptil spre dormitor, oare a adormit asa cuminte, fara un cuvant, fara zbenguiala obisnuita de dinaintea fiecarui somn? Vladimir (trei ani jumatate) sta intins pe pat, cu cartea mea in brate. O tine invers si se preface ca citeste. Pufneste in ras cand ma vede, ma asteptase ceva vreme. Adoarme usor, alintat si cu zambetul pe buze. 

Ma gandesc ca n-ar fi rau sa imi comand niste carti. Caut Luxomania, de Edwige Marton, Vanatorii de zmeie, Khaled Hosseini, Masinaria sublima, de Thomas si Stephen Amidon, mai pun in cos doua volume de Tagore, el mereu imi face bine, apoi inca doua volume de Janine Fontaine, cand....in fata ochilor imi apare Altai-Himalaya si misterele lor, Jurnal de calatorie, Nicholas Roerich...

Prin crapatura usii deschise de dimineata a intrat in casa nu numai frigul, ci si un aer misterior dinspre Altai. A intrat o poveste care se cere cunoscuta...

Comentarii