Astept fulgii de zapada. Mestec incet felii de portocala dulce. Caut cu mintea ceva de facut, ceva de rezolvat....nimic. Doar de completat wish list-ul..Mereu am liste kilometrice, sunt ancorele mele in viitor, ma trag dupa ele. Nimic urgent sau important, ca tot am tinut de curand un time management. Ma joc cu Vladimir. Mai tarziu iesim la cumparaturi. Savurez bucuria lui si hotararea cu care imi da manuta si cu care paseste spre magazin. O sa fie un mare cheltuitor.
Pot sa scriu orice pe panza acestei zile. Nu s-a ingramadit nimic, sunt stapana timpului meu, pot sa fac orice. Un lux. Stiu. Ieri am facut o lunga plimbare cu masina prin oras, Vladi aproape adormise toropit de zumzetul motorului si de caldura. O sa mai iesim si azi. Mie imi place sa conduc, lui sa mearga cu masina. Suntem o echipa buna.
O zi tihnita. Am decorat casa - ingeri, saniute, elfi, oameni de zapada si-au gasit locul. Ma gandesc la versurile lui Cartarescu. Oare cand le-a scris traia o stare similara? De tihna, lipsa oricarei griji si pace?
"...de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfârtece seninatatea
şi nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umarul.
viaţa o să-mi treacă în pace şi armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănânce plămânii.
raţiunea o să-mi sfâşie creierul."
In week-end am aflat de pe un site care promitea ca, daca introduci unele date despre tine, gen ora nasterii, data etc, afli cat mai ai de trait. Desi e o prostie, cuiul s-a infipt in inima. O sa mor la 43 de ani si patru luni. Intr-un aprilie. Inainte de ziua mea de nastere. Mi-am amintit gandul meu vechi, cum ca daca as fi fost americanca, mi-ar fi placut sa ma cheme April. Sotul meu la 82. Poate incepe o noua viata fara mine. Am intrebat o prietena astroloaga daca este posibil sa afli "din stele" cat ai de trait. Si a spus ca da, insa depinde de multi factori. Sigur, raspuns nesatisfactor. Povestesc unei prietene dintr-o suflare. Cuiul din inima...Imi verifica palma stanga. Linia vietii e lunga, stai linistita. Ha. Cuiul tot acolo. Dar daca ? Am 36 de ani acum. Inca cativa si gata? O alta a zis ca va tine minte si la 43 de ani ai mei ma va suna sa imi spuna ca am fentat moartea. Nu o fentam toti in fiecare zi? Desi, adormind in fiecare seara, facem constiinciosi repetitie generala.
Pana la urma, cuiul s-a dovedit bun. Am devenit mai prezenta, mai constienta. Si oricum, vorba poetului, viata o sa imi treaca in pace si armonie....Orice ar insemna viata. Inca 7 ani sau inca 40.
Pot sa scriu orice pe panza acestei zile. Nu s-a ingramadit nimic, sunt stapana timpului meu, pot sa fac orice. Un lux. Stiu. Ieri am facut o lunga plimbare cu masina prin oras, Vladi aproape adormise toropit de zumzetul motorului si de caldura. O sa mai iesim si azi. Mie imi place sa conduc, lui sa mearga cu masina. Suntem o echipa buna.
O zi tihnita. Am decorat casa - ingeri, saniute, elfi, oameni de zapada si-au gasit locul. Ma gandesc la versurile lui Cartarescu. Oare cand le-a scris traia o stare similara? De tihna, lipsa oricarei griji si pace?
"...de-acum o să mă mestece fericirea
o să ma sfârtece seninatatea
şi nebunia care a fost n-o să mai fie de-acum niciodată,
nu, n-o să-i mai sărut umarul.
viaţa o să-mi treacă în pace şi armonie
cu lecturi bogate, cu mese regulate.
sănătatea o să-mi mănânce plămânii.
raţiunea o să-mi sfâşie creierul."
In week-end am aflat de pe un site care promitea ca, daca introduci unele date despre tine, gen ora nasterii, data etc, afli cat mai ai de trait. Desi e o prostie, cuiul s-a infipt in inima. O sa mor la 43 de ani si patru luni. Intr-un aprilie. Inainte de ziua mea de nastere. Mi-am amintit gandul meu vechi, cum ca daca as fi fost americanca, mi-ar fi placut sa ma cheme April. Sotul meu la 82. Poate incepe o noua viata fara mine. Am intrebat o prietena astroloaga daca este posibil sa afli "din stele" cat ai de trait. Si a spus ca da, insa depinde de multi factori. Sigur, raspuns nesatisfactor. Povestesc unei prietene dintr-o suflare. Cuiul din inima...Imi verifica palma stanga. Linia vietii e lunga, stai linistita. Ha. Cuiul tot acolo. Dar daca ? Am 36 de ani acum. Inca cativa si gata? O alta a zis ca va tine minte si la 43 de ani ai mei ma va suna sa imi spuna ca am fentat moartea. Nu o fentam toti in fiecare zi? Desi, adormind in fiecare seara, facem constiinciosi repetitie generala.
Pana la urma, cuiul s-a dovedit bun. Am devenit mai prezenta, mai constienta. Si oricum, vorba poetului, viata o sa imi treaca in pace si armonie....Orice ar insemna viata. Inca 7 ani sau inca 40.
Comentarii