Ganduri razlete


Recunosc ca pana acum mintea si sufletul meu au fost acaparate de copiii mei. Pronunt "copiii mei" si inima mi se dilata. Am doi. Cand merg pe strada cu Vladi de manuta, ma simt ca o regina. Oare cum va fi cand voi merge cu doi? 

Observ atenta ce mi se intampla. Compar cu senzatiile de la prima sarcina. Si acum au fost zile in care m-am simtit ca o frunza in vant, cumplit de emotiva si sensibila. Cu Vladi insa a fost de groaza. Plangeam in metrou, imi curgeau lacrimile din senin in timp ce buchiseam un excel. Cu Vladi, pe tot parcursul sarcinii, am avut un apetit incredibil. Nu mi-a fost rau niciodata. Nici urma de greata, varsaturi. Mancam voiniceste, barbateste. Sotul meu isi aminteste si acum mic dejunurile de atunci. Copioase. Acum, ciugulesc. Mananc usor, altfel mi-e cumplit de greata. Am renuntat la paine si implicit la chestiile tartinabile, gen pate vegetal sau pasta de masline. E ok asa, greutatea mea e stationara. Banane, kiwi, un pic de apa si o lingurita de spirulina bagate in blender. Delicios. Pomello. Pere. Nici nu stiam ca imi plac perele. Acum, doua trei pe zi. Ieri am baut bors. Mi s-a parut irezistibil in supermarket...:-)

Am chipul mai frumos. Toata lumea imi spune ca imi prieste sarcina, sunt mai frumoasa. Burtica inca nu se vede. O astept, o cercetez in oglinda in fiecare zi. S-a ingrosat un pic abdomenul, insa nu e vizibil. De saptamana viitoare, renunt la cosmeticele pe care le am, in favoarea uleiurilor. Am comandat ulei de samburi de caise, uleiul monoi de tahiti, pentru corp si ten, ulei de argan pentru par si burtica, sapun de alep, deodorant cu piatra de alaun. In perioada sarcinii cu Vladi, am incercat multe dermo-cosmetice din farmacii. Nu mi-a priit nimic indeajuns de mult incat sa cumpar si a doua oara. Prin luna a saptea aveam pielea ingrozitor de uscata si parul intins, uscat, vatuit. Sper sa nu mi se mai intample. 

Astept cu nerabdare data de 19 ianuarie. Este data la care voi arunca o privire acolo, inauntru, unde se desavarseste acum o minune. 

Ma bucur ca a trecut decembrie. Ma oboseste teribil luna asta. Ii spun luna-pitipoanca. O luna ca o dama usor isterica, sulemenita excesiv. Mult sclipici, care acopera saracia si mizeria, mult fast fortat. Prea putina decenta, prea putina smerenie, prea putina sarbatoare a inimii si a sufletului, cat a mintii, a ego-ului, a portofelului. Surescitare, agitatie. Nu va suparati pe mine, voi, cei care iubiti luminitele din centru, zapada si  colindele :-)). In decembrie, citesc mai mult ca niciodata, ma refugiez in alte lumi.
 Mintea mea, ca un aeroport paralizat de o invazie de pasari nebune. S-au mai linistit lucrurile, se simte acalmia specifica lunii ianuarie. Revin gandurile mele, imi revine energia.  Revin in prim plan si preocuparile mele. Educatia lui Vladi, munca mea.

Incepe sa imi fie dor de munca mea. Caut un om care sa fie capabil sa vanda, contra comision din valoarea contractului, cursurile mele. Cineva pe aici, cu experienta in vanzarea de training?  
Sa reiau workshop-urile open? Cele pe gandire pozitiva si comunicare? ..

Comentarii

Anonim a spus…
Ce-mi place cum ai descris luna pitipoanca... Nu stiu unde am citit ca Isus e suparat foc pe Mos Craciun caci lumea nu mai sarbatoreste in decembrie nasterea Domnului ci mai mult venirea lui Mos Craciun. In ritmul asta nu peste mult timp cred ca va disparea nasterea lui Isus si va ramane simplu, Mos Craciun... pitiponc si pustiu.

Remus.