Cartea poem



Pe la inceputul anului, am ales de pe site-ul librariei libris.ro doua carti: Copilul- umbra, de Thomese si Toba de tinichea, de Gunther Grass.

Copilul- umbra este o carte aleasa la intamplare, doar pentru ca continea in titlu cuvantul copil. Aflasem de putina vreme ca port in mine un prunc, asa ca orice facea referire la copii devenise interesant. De ce umbra, urma sa aflu din paginile cartii. Acesta este motivul pentru care nu am cautat nimic pe internet despre carte. De fapt, ma asteptam ca Toba de tinichea sa imi placa mult, doar era "romanul care a socat Germania la aparitie si apoi intreaga lume", insa povestea si personajul principal, piticul Oskar, mi-au devenit antipatice imediat. Nu am citit Toba de tinichea, am rasfoit-o si citit-o la intamplare (dupa primele 30-40 de pagini care nu mi-au placut), insa Copilul-umbra a fost tulburator de trista, poetica, umana si sensibila. 


Daca va sunt cunoscute cuvintele: Unei femei care-si ingroapa sotul i se spune vaduva, unui barbat ramas fara sotie vaduv. Un copil fara parinti este orfan. Dar cum se numesc tatal si mama unui copil care a murit? atunci e cazul sa aflati ca ele apartin autorului acestei carti. La aceasta intrebare, spune Thomese, se poate raspunde doar prin cuvinte-umbra.

Olandezul P. F. Thomese isi pierde fetita la patru saptamani de la nastere, iar cartea, desi nu este propriu zis un text autobiografic, ne poarta prin registrul emotional al unui barbat, al unui tata, care trebuie sa invete sa traiasca cu pierderea, cu lipsa. Ne imaginam poate adesea ca o mama este devastata, ne gandim si intelegem lacrimile unei mame, insa la tatii care isi pierd copiii eu una m-am gandit prea putin. Iti spui ca ei sunt mai tari, mai puternici, ca trec mai usor, ca ei nu au trait in simbioza cu copilul timp de noua luni....si totusi, Thomese ne arata cata suferinta, nesiguranta, durere poate trai un tata....


Cel mai bine este sa ii ofer putin spatiu autorului, nu inainte de a-i da dreptate lui Andrei Anastase, traducatorul cartii in romana: "Cu ce pret teribil a luat nastere aceasta splendida carte! E singurul gand care te impiedica sa scrii despre ea cu si mai mult entuziasm."

" Fetita mea, ce are sa se aleaga de lume acum, ca nu mai esti? Nimic nu se mai trezeste din somn, caci tu nu ai sa mai vii. Lucrurile dormiteaza iarasi ca altadata, intoarse inauntru, iar noi mergem in varful picioarelor ca sa nu le stanjenim."


"Toate camerele in care intru au devenit alte camere, oricat de frapant ar semana cu ale noastre. La o privire mai atenta insa, vezi ca lumina este alta. Mai tulbure, mai gri. Un strat in plus a acoperit totul. Casa noastra e casa altora, noi insine suntem straini in propria-ne viata."

" Daca mai exista undeva, e in cuvintele pe care le astept noaptea. Mi se mai intampla  sa o simt uneori, dar din ce in ce mai rar, caci bratele, mainile, pielea mi se dezobisnuiesc de ea pe zi ce trece. "

"Nu mai pot sa trec peste absenta pe care o simt. E acolo mereu, oriunde ma aflu. Oriunde ma duc apare automat o gaura. In rest, continuu sa fiu celalalt, cel dintotdeauna. Fiti fara grija, trebuie sa ii joc rolul pretutindeni. Omul care-mi poarta numele, care locuieste la adresa mea, care-mi traieste viata. Cineva inzestrat cu o poveste, cu o semnificatie, cineva care da buzelor sale forma unui cuvant, a carui gura produce cuvinte din neant."

Comentarii