Poveste pentru Carmen

Draga Carmen, 

iti multumesc pentru inceputul de poveste. Tot aman sa o astern, pentru ca o simt trista. Ca si la Maya, simt ca e mai mult decat o poveste, poate ca ea contine un sambure din adevarul tau. Cu atat mai mult imi este greu sa astern in pripa cuvintele.
Randurile trimise de tine sunt mereu in mine, le cantaresc, le desir, le imbrac in putina culoare, sterg si o iau de la capat. Putin mai devreme am citit niste scrisori-cirese amare si m-am gandit ca femeia care rosteste cuvintele trimise de tine ar putea semana bine cu autoarea acestor scrisori. Poate ma insel...nu zic nu. 

Cred ca azi se va lasa scrisa si povestea pentru tine. Mai ai putina rabdare, da?

Pana atunci, voi ceilalti, iesiti macar o data din umbra. Am nevoie de feedback-ul vostru, o vorba frumoasa de-a voastra face pentru mine sa straluceasca soarele mai tare.  
Stiu ca sunteti multi...Stiu ca sunteti oameni buni, sensibili, discreti. Acum sunteti cifre, statistici, grafice. Ma naucesc toate acestea. As vrea ca macar unii dintre voi sa se decupeze din umbra, sa capete chipuri, voci, identitati. Vreti?