 |
| al cui chip crezi ca este? |
Candva, demult, femeile care ma alcatuiesc prinsesera curaj si se manifestau vadit. Nu era greu sa le vezi, sa le cunosti, sa le deosebesti. Erau mai multe, insa doar patru aveau suficienta forta, energie si interes sa se manifeste in viata de zi cu zi.
Exista in mine, desigur, Andreea- era partea cea mai rationala, ochelarista, serioasa, ingrijorata vesnic de ceva sau ceva-uri. Andreea semna condica la munca, se imbraca cuminte, respecta regulile. Toate regulile. Nu era rea, doar ca usor plicticoasa. Prea scrupuloasa, prea rationala, prea lucida, prea serioasă. Chiar grava, pe alocuri.
Mai era si Ella, numita asa dupa cunoscutul personaj al lui Camil Petrescu. Ella flirta cu pasiune, era cocheta cochetelor, alegandu-si tinutele cu grija cu care un lunetist isi alege accesoriile. Ella avea charisma, magnetism sexual, instinct de vanator, limba dulce si pleoapele sulemenite. Toti pantofii cu toc din casa erau ai Ellei, clar. Un temperament histrionic, cu siguranta, daca in umbra nu ar fi vegheat totusi Andreea. O femeie de lume, care bifa cu placere si voluptate concerte, intalniri, cafele dulci, cuceriri.
Apoi Catinca. Femeia-copil. Inocenta, copilaroasa. Explozie de ras galgait. Spontana. Periculos de spontana. Afectuoasa in modul inocent al copilului. O atingere a Catincai era doar o atingere, pe cand o atingere a Ellei...Capricioasa. Irascibila. Jucausa si indolenta. Catinca musca degete si urechi, intocmai ca un copil. Arunca cu masline pe post de proiectile (ceva ce Andreea nu ar fi facut niciodata!), se imprietenea cu necunoscutii si facea aerul sa vibreze cu rasul si sporovaiala vesela. Catinca se tavalea la propriu pe jos cand era ranita. Cerea imperativ, uitand de bunul "te rog". Culmea e ca si obtinea.
Amestec naucitor de femeie si copil.
Se mai manifesta uneori si Kamala, numita asa dupa inteleptul personaj al lui Hesse. (Siddharta). Kamala era spirituala, profunda, continatoare, initiatoare. Vedea lucrurile in maretia si profunzimea lor. O femeie, cu misterele vietii de femeie bine tainuite. O iubita, insa nu una oarecare, de duzina. Ci una care te schimba, care ti se ofera stiind ca ea este ingredientul ultim in propria-ti alchimie. Deschide usi pentru tine cu generozitatea unui maestru, te tine alaturi ca o mama buna si iti desluseste sensuri si lumini cu gratie si firesc. Kamala stia totul despre sex, insa nu asa cum pretindea Ella ca stie, ci intr-un mod mult mai larg, mai spiritual, mai acordat la intelepciunea celui care ne-a creat.
Mai este apoi femeia vulnerabila, romantica, visatoare care o lasa adesea pe razboinica sa se manifeste, in timp ce ea isi inghite lacrimile si sufera.
Este Ileana, partea mea cea mai feminina, curata, simpla. Cea care alege rochite vaporoase, usoare, viseaza sa aiba parul lung, sa manance frugal, cea care pune muzica lui Chris de Burgh, cea care vrea sa adoarma mereu mangaiata cu blandete, cea care cauta bratul celui de langa pentru protectie si sprijin, care cauta privirea de incurajare si sustinere in orice ar face. Ileana este usor de ranit, de atins. Vrea ca aerul sa fie impregnat de iubire. Tresare violent cand aude zanganit de arme sau tonuri ridicate. Nu e o mama grozava, caci de-abia are grija de ea, darmite si de altii. Razboinica a trebuit sa preia si rolul acesta. Sa stranga din dinti si sa rezolve chestiuni care tin de copii si de universul domestic. Sa jongleze cu cat mai multe mingi si sa si exceleze.
Ati citit Lapte negru, de Elif Shafak? Am fost surprinsa sa gasesc in paginile ei liota de femei care alcatuiesc fiinta turcoaicei Elif. Imi era deja draga de cand citisem cu nesat Cele patruzeci de legi ale iubirii, insa Lapte negru mi-a apropiat-o ca pe o sora de suflet.
Comentarii