Mandra

ca am prieteni frumosi, pasionati, dedicati, purtatori de lumina si sens. 

Mandra ca am crescut alaturi unii de altii, ca ne stim de cand eram copii si adolescenti si ca am pastrat mereu vie o legatura intre noi, chiar daca viata ne-a purtat, fizic, departe unii de altii.

Iata-l pe unul dintre ei aici. 
L-ati mai intalnit pe blogul meu, aici. El este pazitorul pragului...

Sunt mandra nu numai de prietenii vechi, din copilarie, ci si de cei noi, care intra in viata mea atat de natural, de firesc, oglindindu-ma si aducand in acelasi timp noi sensuri si lumini. Adriana T, Miruna M., Victor C., Catalin H., Miki I., Cosmin T., Ana D., Doinita C., Remus C., Ovidiu B., Mirela P., Laurentiu B., Irinel A. si altii, a caror prezenta in viata mea o pretuiesc fara seaman. 
Mor de drag cand mi se spune : te gandesc de bine sau am aprins o lumanare pentru tine si copiii tai. Mi se pare mare lucru sa traiesti in gandul cuiva, mare lucru sa iti scrie cineva ceva de genul: azi m-am gandit ce ai spune tu sau cum ai rezolva asta. Sunt lucruri care pe mine ma impresioneaza pana la cer si inapoi!

Mandra si recunoscatoare pentru ca existati atat de frumos, imbogatindu-mi existenta. Uneori imi imaginez cum ar fi sa traim toti intr-un fel de sat, o comunitate in care sa respiram acelasi aer, sa fim vecini. Fericirea suprema!
Doar un vis...in viata reala, prietenii mei sunt atat de diferiti intre ei, incat incercarile mele de a-i reuni, fie si in grupuri mai mici, au esuat lamentabil. 


Comentarii

Anonim a spus…
Sunt suparat.
Andreea a spus…
Am omis cateva nume, e drept :-)), insa asta nu inseamna mare lucru. Asta este motivul supararii?