Foarte aproape

Contractiile au inceput aseara pe la ora 19. Intai rare, dureroase, insa treceau suficient de repede cat sa nu ma sperie. O ora am fost rasu-plansu, ba imi dadeau lacrimile, ba radeam in hohote de baietii mei carora li se lungeau fetele. Dupa o ora si ceva am fost surprinsa sa constat cat sunt de extenuata. Nu treceau. Pareau sa se indeseasca. Am incercat sa citesc cate ceva despre travaliu si contractii, sa inteleg mai bine ce mi se intampla, insa nu m-am putut concentra. Ai zice ca la al doilea copil ai mai multa experienta, insa nu e asa. Tot ce am trait in sarcina aceasta a fost total diferit, nu m-am putut raporta corect deloc la ceea ce cunosteam deja. Miruna, pe care am sunat-o cand deja mintea mea incepea sa se zbata obosita de durere, confuzie si frica mi-a spus sa fac bagajul, sa iau doua no-spa-uri si sa fiu pregatita sa ies pe usa. Am luat no-spa, am facut bagajul. Pregatita sa ies pe usa nu am fost si nici acum nu ma simt. Cred ca mai avem timp. Intre timp, frigiderul a fost reparat, era o defectiune minora. No-spa-ul nu parea sa isi faca efectul. Am incercat sa dorm. Pe la doua noaptea l-am trezit pe sotul meu. Am mai luat un no-spa. Primele trei din viata mea. Fara veghea lui, exercitiile de respiratie si rabdarea cu care m-a mangaiat si suportat nu cred ca as fi trecut cu bine de noaptea trecuta. Valuri dupa valuri de durere, ochii umflati de plans, gleznele dureroase (toata sarcina am suferit de sindromul picioarelor nelinistite), mintea incetosata de oboseala si extenuare. La un moment dat i-am reamintit ca vreau sa fiu incinerata :-)). Imi amintesc cum suspinam ca vreau sa dorm. Apoi izbucneam iar in plans la gandul ca deja e trei noaptea, noi nu am inchis ochii si Vladi va avea parte de doi parinti zombi, care nu se vor putea ocupa de el. Am inceput sa ma rog de sotul meu sa mearga sa doarma macar el. Contractiile continuau sa vina, leganandu-mi corpul mare si greoi in valuri de durere. Mi-a trecut prin cap ca poate asa mai imi spal din pacate, prin suferinta. Nu m-a ajutat gandul, aveam o singura idee fixa, vroiam doar sa dorm! Bogdan ma intreaba in ce zodie ne aflam. Rac. Nu zice nimic, nu stiu la ce se gandeste. Multi artisti, actori si muzicieni, multi oameni politici sunt in zodia asta. Apoi imi amintesc ca pe 6 iulie este ziua Sfintiei Sale Dalai Lama. Nu mai apuc sa ii spun, o alta contractie ma ia cu ea in valul de durere. 
Pe la patru dimineata, am simtit un fel de bresa in tesatura densa si greoie, un navod pescaresc alcatuit din fire groase de extenuare, frica, durere, grija. Pur si simplu am avut intuitia unui moment de acalmie, mi se dadea o pauza, daca ratam, ramaneam sa ma zbat in continuare. M-am intins rapid, i-am cerut sa ma ia in brate si i-am spus ca daca ratez sansa asta, nu mai adorm. I-am urmarit mana care aluneca neobosita pe spatele meu pana am adormit. Am adormit recunoscatoare ca a fost langa mine, singura nu as fi facut fata. Si asa am fost patetica si am plans fara nicio urma de demnitate. M-am trezit la 8, cu mintea mai limpezita, insa cu o urma de frica infipta ca o aschie in suflet. Convenisem ca daca si azi ma simt la fel, mergem la spital. In adancul meu nu ma simt pregatita si nici pe fetita nu o simt gata sa vina pe lume. Mai e timp, de-abia am intrat in a 37-a saptamana. 



Cam asa.....

Azi a fost o zi relativ linistita. Contractii mai putin dureroase, eu mai linistita (si obosita), Vladi fericit cu noi amandoi. Functionam la jumatate din capacitate, insa ne descurcam. Eu am gatit, baietii au iesit in parc....Miruna se misca cu forta. Imi imaginez ca este fericita acolo, in clipocitul acela de ape de care ii va fi dor. Nu am atins serenitatea, ca emotie pozitiva, insa fata de ieri...azi m-am bucurat de multa liniste. 
Un soi de acalmie, o combinatie de extenuare, renuntare, pace, asteptare.  
O pojghita fragila de liniste de care trebuie sa am grija. 


Frumoasa noastra

Comentarii

Anonim a spus…
Si bebele meu a venit la 37 saptamani dupa calculele mele (eu stiu mai bine!) Saptamana 36 doctorul a fost plecat din tara, iar eu mangaiam burta si-i spuneam puiului sa astepte pana duminica, atunci vine doctorul. A asteptat, iar luni s-a rupt apa.
Sa vina fetita cu bine si sa fiti cu totii sanatosi! Gabi
Andreea a spus…
Auzisem ca fetitele sunt mai grabite, insa nu e cazul Mirunei. Baietelul a venit la inceputul celei de-a 37 saptamani, s-a rupt apa si asta a fost...Miruna vad ca se simte bine acolo inauntru, nu se grabeste, desi ne-a bagat un pic in sperieti recent. Am experimentat si contractiile, nu apucasem sa aflu cum sunt :-)
Sa ne traiasca pruncii sanatosi si cuminti, Gabi!
Anonim a spus…
Desi doar cu gandul, sunt mereu langa tine. Totul va fi bine, o sa vezi...
Andreea a spus…
Multumesc!!
alina a spus…
sai ai o nastere usoara si un copil sanatos!
Andreea a spus…
Doamne ajuta! Am emotii, nu mai am rabdare...