Imi amintesc destul de bine o duminica din copilarie. Una speciala, pentru ca in ziua aceea o imagine dintr-un pliant a deschis in mine o lume interioara noua.
O imagine idilica, mult verde, oameni fericiti, cu zambete radioase, copii care stateau langa lei si alte animale salbatice si nimeni nu parea stresat sau ingrijorat. Acolo scria ca o astfel de lume este posibila, candva, in viitor....Probabil era o brosura de la Martorii lui Iehova :-).
Im amintesc cu cata surprindere si atentie am cercetat fiecare detaliu din imaginea aceea, cum stateam concentrata in interior, sa las sa iasa la lumina emotiile din suflet...cumva, simteam, intuiam, ca asa ceva chiar este posibil si totusi....tot ceea ce invatasem si experimentasem despre lume pana atunci contrazicea vocea inimii!! Stateam concentrata si intoarsa spre mine, in interior, asteptand sa se faca mai clara ideea aceea, credinta nefireasca altfel cum ca o astfel de lume este posibila.
Inca cred. Inca tanjesc dupa unitate si ma amuz uneori amar cum toate formele noastre de organizare sunt incercari palide de retraire a unitatii -familia, echipa, departamentul, breasla, patura sociala etc.... Inca visez la o astfel de lume si uneori ma rog pentru ea. Sa fie posibila, sa fie reala. Cand am ascultat prima data Imagine, am fost fericita ca si alti oameni, altii decat cei care au facut pliantul acela, viseaza.
Visez mereu...
Priviti. Si contribuiti, visati si chemati lucrurile!
O imagine idilica, mult verde, oameni fericiti, cu zambete radioase, copii care stateau langa lei si alte animale salbatice si nimeni nu parea stresat sau ingrijorat. Acolo scria ca o astfel de lume este posibila, candva, in viitor....Probabil era o brosura de la Martorii lui Iehova :-).
Im amintesc cu cata surprindere si atentie am cercetat fiecare detaliu din imaginea aceea, cum stateam concentrata in interior, sa las sa iasa la lumina emotiile din suflet...cumva, simteam, intuiam, ca asa ceva chiar este posibil si totusi....tot ceea ce invatasem si experimentasem despre lume pana atunci contrazicea vocea inimii!! Stateam concentrata si intoarsa spre mine, in interior, asteptand sa se faca mai clara ideea aceea, credinta nefireasca altfel cum ca o astfel de lume este posibila.
Inca cred. Inca tanjesc dupa unitate si ma amuz uneori amar cum toate formele noastre de organizare sunt incercari palide de retraire a unitatii -familia, echipa, departamentul, breasla, patura sociala etc.... Inca visez la o astfel de lume si uneori ma rog pentru ea. Sa fie posibila, sa fie reala. Cand am ascultat prima data Imagine, am fost fericita ca si alti oameni, altii decat cei care au facut pliantul acela, viseaza.
Visez mereu...
Priviti. Si contribuiti, visati si chemati lucrurile!
"Lărgeşte-ţi
viziunea până când întreg trupul, cu fiecare organ, muşchi, fibră şi celulă
până la ultimul atom, este copleşit de lumina visului tău. Când visul este pus
în mişcare, totul este posibil. Visarea ta conţine toate principiile şi forţa
de întemeiere a împărăţiei cereşti pe pământ." (extras din cartea Scoala zeilor, de Stefano Ellio D'Anna).
Comentarii