Ati remarcat oare (sau numai mie mi se intampla?) ca ori de cate ori vorbim unii cu altii la telefon ajungem sa ne plangem unul altuia pe umar? Ne povestim insufletiti tot felul de intamplari negative. Mie una mi se intampla des sa ma sune prietenii sa isi descarce sufletele. Ieri m-a sunat un prieten sa imi dea o veste buna. Si sa imi spuna sa ascult Bedrich Smetana, The Moldau, ca ridica vibratiile si linisteste. O conversatie telefonica cum rar am avut in ultima vreme. Despre vesti bune si despre lucruri care ne bucura si ne fac bine amandorura.
Ma gandeam, cum ar fi daca am pune mana pe telefon si am consuma unul doua din miile de minute impartasind cu cineva o veste buna? Un vis? O speranta? O intamplare frumoasa, sa ii descriem o imagine care ne-a impresionat? Fara frici, temeri, chestii care ne fac nefericiti si pe care le tot insufletim, iar si iar, povestindu-le cui vrea sa ne asculte...
Unii spun ca tragicul ne salveaza de la banalitate. Daca banal este egal cu fericit, atunci aleg sa fiu banala. La ce imi foloseste sa fiu speciala si nefericita?
Psih Diana Lucia Vasile spunea intr-un articol ca "suntem in mod natural atrasi de nefericire si ii acordam mai multa atentie, pentru ca, inconstient, vrem sa invatam din asta, sa ne ferim. E un instinct de aparare. Dar mai e si nevoia de a ne afilia la un grup, de a dovedi ca nu suntem singurii care suferim."
O fi, nu zic nu, insa zic ca ajunge cu inclinatia asta distructiva catre nefericire. Sa nu ne mai speriem de propria lumina, sa nu mai fugim de propria bunatate, sa nu ne mai jenam sa fim multumiti si fericiti cu cine suntem si cu ce avem. Puneti mana pe telefoane, sunati pe cineva drag si povestiti-i ceva dragut. Asta e provocarea - rugamintea mea.
Si cu necazurile ce sa fac, poate va intrebati. In rugaciune, rugati ingerii si arhanghelii sa va ajute sa le rezolvati. Sa va indrume catre cei care va pot fi de folos.
PS Am pus link catre un site cu bijuterii/pandante dedicare arhanghelilor. L-am gasit azi si mi-a placut.
Comentarii