sursa foto:mother-and-child
Aici si acum am cel mai frumos, inalt si onorant rol din Univers: sa indrum o noua viata. Sa ii fiu alaturi, ca sa ii veghez descoperirile, pasii, experientele. Sa ii netezesc drumul cu iubire. Sa ii fac cunostinta cu lumea. O lume plina de posibilitati. O lume pe care va trebui sa o schimbe, la randul ei, in una mai buna. Prin tot ceea ce va alege sa fie, sa faca, sa simta, sa gandeasca.
Sunt aici pentru ca doua vieti sa se impleteasca pe a mea, precum lianele pe o casa veche, cautand propriile orizonturi si propriul loc sub soare. Sunt acum, caci daca nu acum, cand altcandva….
Sunt aici si acum sa servesc, sa slujesc, sa fiu, sa pun la bataie tot ceea ce am mai bun.
Sunt aici si acum, onorata sa fiu prinsa de mana cu atata incredere si iubire de doua suflete pure. Inca miros a dumnezeu, inca au priviri de ingeri, nemurdarite de vicii, patimi si minciuni.
Sunt aici, recunoscatoare ca pe drumul acesta mi se permite sa ma bucur atat de des si sa cresc la randu-mi.
Sunt aici, topind in iubire orice ambitie personala. Sunt acum, traind fiecare zi una dupa alta, incalzita de sorii mei.
Sunt mama, acum. Ce inseamna asta, nu pot pune in cuvinte. Am momente cand am impresia ca stiu ce simt vitele dupa ce au fost insemnate cu fierul rosu. Ma gandesc cat de adanc sunt gravate in inima mea chipurile copiilor mei, vocile lor, manutele, privirile, iubirea lor. E un plin dureros uneori. Oriunde m-as duce si orice as face, inima mea va fi grea de dorul lor.
Sunt aici si acum. Atat vreau. Sa raman in aici si acum. Sa fiu, intreaga si buna, ca ei sa gaseasca in mine mai mult decat un punct de sprijin. Ci sa merit sa fiu pentru ei: prima lor mare iubire, prima fiinta in care au avut incredere, primii ochi, spalati zilnic de urat, prin care pot sa intrevada lumea, prima biblioteca cu raspunsuri si teme de reflectie.
Cu Vladi de mana m-am simtit mereu ca o regina. Ca si cand cineva mi-ar pune pe umeri o mantie somptuoasa si mi-ar presara petale de flori in drum. Cu Miruna in brate sau alaturi ma simt de parca am in grija un inger pentru care voi da socoteala Maicii Domnului. O fiinta de lumina careia am grija sa nu ii umbresc stralucirea, ci sa i-o potentez.
Ma plec adanc si multumesc acestor doua suflete ca m-au ales sa le fiu poarta catre lume. Ma plec si multumesc, onorata si infiorata de rolul pe care il joc, cat pot eu de bine si de serios: acela de mama. Am auzit ieri in treacat-si am incetinit pasii-un preot spunand tare unei femei care il asculta cu capul plecat: nicaieri o femeie nu poate fi mai insemnata, mai binefacatoare, mai ceruta si mai sfanta ca in mijlocul casei ei! Nicaieri! Mi-au dat lacrimile-numai ce dadusem un telefon de afaceri, incercand, dincolo de temeiul strict al apelului, sa ma agat si de viata profesionala.....Pentru mine vorbea preotul acela in drumul mare, iar femeia aceea mi-a aratat sa plec capul in fata insemnatei misiuni in care m-am angajat. Caci nu e putin lucru sa fii mama....
"Doua puteri sunt in lume: Dumnezeu in cer si mama pe pamant. Un copil este asa cum l-a lasat Dumnezeu si cum l-a crescut mama lui." (Gh. Longinescu, savant)
Am scris aici, ca sa nu uit, ca sa nu ma paraseasca de tot sentimentul acesta, reverenta pe care o fac acum inaintea copiilor si a mamelor, sa nu intru in banal si in capcana lui "mi se cuvine" sau a lui "trag de mine inca un an si apoi ma intorc la munca"...caci munca mea se desfasoara aici si acum, este o munca - ghem luminos de iubire, grija, frumusete, privilegiu, miros de ingeri, bine, liniste. Un cocon de pace in care acum se tes sufletele a doi oameni noi, in timp ce al meu se destese, pentru a lua alta forma, la alt nivel, in alte culori, mai subtile si mai fine.
Comentarii