Cine a spus ca in fiecare mama se naste o leoaica, a stiut ce a spus. Prima data cand am luat cunostinta de puterea leoaicei din mine a fost in timpul primei sarcini. Cred ca eram in patru cinci luni. Veneam singura de la cumparaturi, cu cate o plasa in fiecare mana. Era seara si inaintam pe o straduta pustie, slab luminata, cand am observat un tip, cam la 19-20 ani, poate mai putin, ca imi arunca priviri piezise. Dansa in jurul meu printre masini, ba era pe trotuar putin in fata mea, intorcand capul si verificand alert imprejurimile, ba sarea in strada si aparea in spatele meu. Mergeam aparent calm, la fel ca inainte, doar ca nu il scapam din ochi. Nici el pe mine. Incepuse sa imi bata inima cu putere. Ce ar fi putut sa vrea? Bani? Bijuterii? Sa imi ia cumparaturile? Sa imi faca rau? In timp ce treceam rapid in revista toate posibilele rele pe care mi le-ar putea face, mi-am amintit ca sunt insarcinata....si ca imi iubesc copilul-miracol (miracol pentru ca in urma unei extrauterine, am ramas fara o trompa si cu un ovar incizat, asa ca cine se astepta la copii....) si ca il astept cu drag. Si ca orice rau mi-ar putea face omul ala, psihic sau fizic, mai ales fizic, nici nu poate intra in discutie. Asa ca atunci cand el a facut miscarea decisiva catre mine, multumit de penumbra si pustiul locului, eu am pus plasele jos, tintuindu-l cu privirea si am facut un pas inainte, spre el. Este greu de descris ce am simtit atunci. Sunt destul de sigura ca daca nu facea ochii mari de surpriza si nu alegea sa dispara, nu scapa cu viata din mainile mele. Nu stiam atunci nicio miscare din aikido, eram insarcinata, nu mai batusem vreodata pe cineva. Nici macar o palma sau o geanta in cap nu dadusem cuiva vreodata. Si totusi, forta pe care am simtit-o atunci a fost incredibila. Ori el, ori eu, mai degraba el. Si acum ma intreb uneori: oare ce aveam de gand: il gheraneam (cu unghiile mele mereu taiate scurt scurt), ii luam cu mainile goale scalpul, ii scoteam inima ca Regina din Once upon a time? Habar n-am, nu ma pot vedea, stiu doar ca intrasem intr-o stare de transa, se trezise in mine un soldat ucigas care nu se lasa intimidat de un junkie.
Leoaica s-a instalat de atunci confortabil in mine. Si-a mai aratat coltii cand si cand, a mai si muscat usor (chiar membri ai familiei). Ma bazez pe ea sa iasa la timp ca sa ma apere pe mine si pe copiii mei. Daca nimeni si nimic nu o intarata, sta la soare dormitand....
Si ajungem in zilele noastre. Zile in care diminetile isi pierd brusc farmecul pentru ca, dintr-un viciu de constructie (sa te fereasca dumnezeu, zic, de blestemele unei mame-fie ca esti arhitect, investitor sau sef de santier), tot fumul de tigara al vecinilor, ne invadeaza pe noi. Zile friguroase in care ma refugiez la etaj, in dormitor, lasand hota si geamurile deschise pana ingheata toata casa.
Cine fumeaza, nu are alta treaba. Nu iese nicaieri, cel putin pana pe la 13-14. Fumeaza, da drumul la hota si isi vede de treaba. Timp in care eu nu stiu cum sa mai imi feresc copiii. Vladi a fost racit. Eu la fel. Inca mai ma doare in gat, ma irita si aerul curat, darmite fumul de tigara. As vrea sa va vad pe oricare dintre voi cu cata candoare si intelepciune acceptati sa ii vedeti tusind sec, cu ochii rosii de la fum. Sigur, la el in casa, fiecare face ce pofteste. Asta este si motivul pentru care nu le bat obrazul vecinilor. Leoaica insa s-a activat si musca cat poate de tare, nu cu ura, cum gresit au inteles unii sensibili pe facebook, cum mi-as putea ura prietenii, ci cu vehementa si neputinta in fata unui viciu criminal. Un viciu care evidentiaza slabiciunea unui caracter, un viciu consumator de bani si ruinator al sanatatii. Macar de ar fi vorba doar de sanatatea proprie si personala. As privi doar cu compasiune si mi-as vedea de treaba. Si mi-as fi vazut, de fapt si acum, ca doar nu ma obliga nimeni sa merg in locuri pline de fum. Doar ca am fost atacata in propria casa, in ultimul refugiu. Unde sa mai ma duc de aici? Unde sa ma refugiez?
Sa nu credeti ca sunt vreo extremista nebuna. Fiecare este responsabil pentru el si pentru calitatea vietii lui.
Am luat odata un taxi. Eram insarcinata cu Miruna in ultimul trimestru. Soferul, un tanar haios, a facut o fata cand a vazut ce burtica mare am! Mi-a aratat tigara pe care doar o aprinsese si mi-a spus ghidus-umil (fara ca eu sa fi zis ceva sau sa fi facut vreo figura): doamna, stiu ca nu e bine, da e ultima si alta nu mai am! O fumez pe asta si am grija sa nu va ajunga fumul. A condus pe blvd timisoara ca un caraghios, cu capul mai mult iesit pe geamul deschis...Fara sa ii cer eu, fara sa ma plang...Mi-a spus apoi ca sotia lui, cand era insarcinata, il dadea afara din casa, indiferent de vreme, asa ca stie prea bine cum e :-)
Ce poti sa simti totusi cand vezi femei frumoase, fumatoare, unele mame de pui mici cu tenul pamantiu, imbatranit inainte de vreme? Cu dintii galbeni si degetele la fel de la nicotina? Ce poti sa simti cand mergi intr-un local si pana si mancarea are miros de fum? Ce poti sa simti cand vezi fumatorii inscrisi cu atata indaratnicie in cursa mortii? Pacienti la cardiologie, unde ajung cu sangele ingrosat sau la oncologie, cu cancere pulmonare sau de esofag? Ce poti sa simti cand ii vezi cum aleg tigara in locul unei sticle de apa sau al unui mar? Ce simti, mai ales daca ii iubesti pe oamenii aia si ai vrea sa te bucuri mai mult si mai des de compania lor? Daca nu ar mirosi atat de urat (am sarutat mai demult un fumator, puteam sa sarut si latrina la fel de bine! Va spun ca va spalati degeaba pe dinti, duhoarea ramane).
Acum cativa ani, m-a marcat o intamplare: dusesem la Moeciu echipa de vanzari a unei firme de papetarie. Team-building, o zi afara, o zi debriefing si exercitii in cabana. Poteci de vis, toamna blanda, calda, aurie, izvoare. Nu am apucat sa mergem cativa pasi, ca vine un nene la mine si imi spune cu un aer fricos, de parca vazuse ursul: auzi, eu ma intorc la cabana! S-a intamplat ceva? Da, mi-am uitat tigarile si nu pot fara tigari, fac urat, sincer! Era palid, oricum, tegumente alb-pamantii. Genul care lesina la aer curat. Inca tanar....dar sedentar, cu burta, obisnuit sa stea in fata unei beri, in localuri pline de fum...genul care devine brusc destept cand "se trezeste" cu o tigara. Nu intelegeam prea bine dependenta, asa ca i-am spus ca la pranz ne intoarcem oricum la cabana. S-a rastit putin la mine, speriindu-ma putin: nu intelegi, nenica, fac urat fara tigari! Am plecat! Imi bag p....a in el de team-building, i-auzi ma, sa ma dea afara bulangiul dracului (seful lui).....Toate astea de la lipsa unei tigari....toate astea de la un om care nu pretuia nici cat negru sub unghie viata din jur, frumusetea locurilor, viata lui. Renunta si la slujba lui (desi nimeni nu il amenintase cu ceva), numai sa fie lasat in pace pana nu intra in sevraj de tot....Cata tristete si neputinta am simtit....nu pot descrie in cuvinte.
Sigur, psihologii s-au grabit sa vina cu explicatii care mai de care: devin fumatori in principal cei care nu au fost alaptati suficient (pentru unii suficient inseamna trei luni, pentru altii doi ani, cine stie). Sunt neintarcati. Devin fumatori cei timizi, care se deschid mai usor cand se agata de o tigara. Devin fumatori cei care se cred mai interesanti daca isi insotesc eculubratiunile cu rotoacoale de fum. S-or simti ca David Coperfield pe scena? Devin fumatori naivii care s-au prostit in adolescenta si au devenit dependenti pe nesimtite. Toti isi spun povesti care mai de care mai frumoase. De la oricum murim, ce dracu (si fac pasi mari spre posibila moarte de cancer pulmonar, ca sa nu aleaga natura metoda de extinctie), pana la fac ce vreau cu viata mea si plamanii mei. Si la asta, pe cuvant daca am ceva de obiectat. Atata doar ca nu te las sa faci ce vrei si cu viata mea, cu plamanii mei.
Stiti ce? La pensie, voi, fumatorii, aveti sanse mari sa va taraiti fundurile ba la cardiolog, la stomatolog, sa va puna proteza, ba la oncolog. Eu o sa fac yoga si o sa fac drumetii pe munte cu copiii mei si cu familiile lor. Voi o sa va cheltuiti banii pe medicamente si pe tigari (ma scuzati, unii sunteti foarte mandri de tigarile voastre electronice!) si o sa gafaiti pe drumul de la supermarket pana acasa cu painea al carei gust oricum nu il veti mai simti. Voi o sa lesinati la aer curat, veti deveni agresivi sau confuzi, in timp ce eu voi respira cu bucurie aerul, recunoscatoare pentru inca o zi frumoasa.
Vreti sa va spun cum am fost tratata pe facebook pentru curajul de a-mi expune dezaprobarea fata de acest act de ura indreptat impotriva propriei vieti? Caci asta este fumatul-ma urasc, caut sa imi fac rau (cu aparenta eleganta si ce bine ca este acceptat social!!!). Ba cu argumente din categoria ce au in comun merele cu perele (vezi discutia despre noxele masinilor versus fumul de tigara. Si noxele sunt rele si multe alte lucruri, insa masinile au adus cu ele multe alte beneficii de care ne bucuram multi, pe cand fumatul doar a imbogatit industria tutunului si medicii si companiile farmaceutice). Ba am fost luata usurel de sus, ca o fetita prostuta-mai, andreea, dar tu stii ca esti mai frumoasa decat sentimentele pe care le ai acum? Stiu, sigur ca stiu. Sunt frumoasa si nu am nevoie sa fiu placuta/iubita doar cand sunt draguta, spirituala si zambesc frumos. Daca ma iubesti, iubeste-ma oricand si oricum! Imi asum ceea ce cred despre fumat si repet: fumatul este un act criminal, o mare minciuna, da dependenta si o duhoare lipicioasa de care de-abia te scapa sapunul!. Mirositi urat, dragi fumatori si faceti ca si locurile prin care va aciuati sa miroasa la fel. No offense....Culmea e ca si pe unii dintre voi va deranjeaza asta, insa cum creierul este imbacsit de fum....doar ziceti si voi moale ceva, fara sa faceti ceva concret. Ce mi s-a mai zis? Ca o sa pierd ceva simpatie din cauza opiniilor mele. Daca pierd simpatia unor oameni care nu iubesc viata, aerul curat, miscarea, rezistenta, agilitatea trupului bine ingrijit, sanatatea, a lor si a celor din jur...zau daca imi pasa! Si asa consider ca fumatorii au mult prea multe drepturi. Imi doresc in jurul meu oameni puternici psihic, vii, agili, sanatosi, cu obiceiuri pozitive, care sa imi influenteze copiii in bine. Oameni care sa miroasa placut, natural, a curat sau a parfumul preferat. Apropo, fumatori, dati degeaba bani pe parfumuri scumpe....tot duhniti. Si voi, si hainele voastre si birourile voastre si masinile voastre. Duhniti a slabiciune, a viciu, a inconstienta. V-ati angajat pe un drum al mortii, ca noi toti de altfel, doar ca voi pareti mai hotarati ca noi, restul.....moartea din cauze naturale, lina, inconjurati de iubirea familiei, impacati cu toate nu intra in discutie pentru voi.
Si nu, nu ma intereseaza nicio poveste cu care va mintiti voi frumos si caldut. Nu ma intereseaza nicio scuza, niciun argument. Va iubesc pe multi dintre voi si insemnati, multi dintre fumatori, mult pentru mine.
Nu va pot ierta insa pentru ca sunteti slabi, neputinciosi si atat de bine invaluiti in fumul de tigara care nu va lasa sa vedeti ce intensa poate fi viata o idee mai curata si mai aerisita. Pentru ca preferati sa muscati sau sa dati in mine, sa ma judecati, decat sa faceti pasi ca sa scapati de dependenta.
Cititi si aici (link): mai bem un fum
Leoaica s-a instalat de atunci confortabil in mine. Si-a mai aratat coltii cand si cand, a mai si muscat usor (chiar membri ai familiei). Ma bazez pe ea sa iasa la timp ca sa ma apere pe mine si pe copiii mei. Daca nimeni si nimic nu o intarata, sta la soare dormitand....
Si ajungem in zilele noastre. Zile in care diminetile isi pierd brusc farmecul pentru ca, dintr-un viciu de constructie (sa te fereasca dumnezeu, zic, de blestemele unei mame-fie ca esti arhitect, investitor sau sef de santier), tot fumul de tigara al vecinilor, ne invadeaza pe noi. Zile friguroase in care ma refugiez la etaj, in dormitor, lasand hota si geamurile deschise pana ingheata toata casa.
Cine fumeaza, nu are alta treaba. Nu iese nicaieri, cel putin pana pe la 13-14. Fumeaza, da drumul la hota si isi vede de treaba. Timp in care eu nu stiu cum sa mai imi feresc copiii. Vladi a fost racit. Eu la fel. Inca mai ma doare in gat, ma irita si aerul curat, darmite fumul de tigara. As vrea sa va vad pe oricare dintre voi cu cata candoare si intelepciune acceptati sa ii vedeti tusind sec, cu ochii rosii de la fum. Sigur, la el in casa, fiecare face ce pofteste. Asta este si motivul pentru care nu le bat obrazul vecinilor. Leoaica insa s-a activat si musca cat poate de tare, nu cu ura, cum gresit au inteles unii sensibili pe facebook, cum mi-as putea ura prietenii, ci cu vehementa si neputinta in fata unui viciu criminal. Un viciu care evidentiaza slabiciunea unui caracter, un viciu consumator de bani si ruinator al sanatatii. Macar de ar fi vorba doar de sanatatea proprie si personala. As privi doar cu compasiune si mi-as vedea de treaba. Si mi-as fi vazut, de fapt si acum, ca doar nu ma obliga nimeni sa merg in locuri pline de fum. Doar ca am fost atacata in propria casa, in ultimul refugiu. Unde sa mai ma duc de aici? Unde sa ma refugiez?
Sa nu credeti ca sunt vreo extremista nebuna. Fiecare este responsabil pentru el si pentru calitatea vietii lui.
Am luat odata un taxi. Eram insarcinata cu Miruna in ultimul trimestru. Soferul, un tanar haios, a facut o fata cand a vazut ce burtica mare am! Mi-a aratat tigara pe care doar o aprinsese si mi-a spus ghidus-umil (fara ca eu sa fi zis ceva sau sa fi facut vreo figura): doamna, stiu ca nu e bine, da e ultima si alta nu mai am! O fumez pe asta si am grija sa nu va ajunga fumul. A condus pe blvd timisoara ca un caraghios, cu capul mai mult iesit pe geamul deschis...Fara sa ii cer eu, fara sa ma plang...Mi-a spus apoi ca sotia lui, cand era insarcinata, il dadea afara din casa, indiferent de vreme, asa ca stie prea bine cum e :-)
Ce poti sa simti totusi cand vezi femei frumoase, fumatoare, unele mame de pui mici cu tenul pamantiu, imbatranit inainte de vreme? Cu dintii galbeni si degetele la fel de la nicotina? Ce poti sa simti cand mergi intr-un local si pana si mancarea are miros de fum? Ce poti sa simti cand vezi fumatorii inscrisi cu atata indaratnicie in cursa mortii? Pacienti la cardiologie, unde ajung cu sangele ingrosat sau la oncologie, cu cancere pulmonare sau de esofag? Ce poti sa simti cand ii vezi cum aleg tigara in locul unei sticle de apa sau al unui mar? Ce simti, mai ales daca ii iubesti pe oamenii aia si ai vrea sa te bucuri mai mult si mai des de compania lor? Daca nu ar mirosi atat de urat (am sarutat mai demult un fumator, puteam sa sarut si latrina la fel de bine! Va spun ca va spalati degeaba pe dinti, duhoarea ramane).
Acum cativa ani, m-a marcat o intamplare: dusesem la Moeciu echipa de vanzari a unei firme de papetarie. Team-building, o zi afara, o zi debriefing si exercitii in cabana. Poteci de vis, toamna blanda, calda, aurie, izvoare. Nu am apucat sa mergem cativa pasi, ca vine un nene la mine si imi spune cu un aer fricos, de parca vazuse ursul: auzi, eu ma intorc la cabana! S-a intamplat ceva? Da, mi-am uitat tigarile si nu pot fara tigari, fac urat, sincer! Era palid, oricum, tegumente alb-pamantii. Genul care lesina la aer curat. Inca tanar....dar sedentar, cu burta, obisnuit sa stea in fata unei beri, in localuri pline de fum...genul care devine brusc destept cand "se trezeste" cu o tigara. Nu intelegeam prea bine dependenta, asa ca i-am spus ca la pranz ne intoarcem oricum la cabana. S-a rastit putin la mine, speriindu-ma putin: nu intelegi, nenica, fac urat fara tigari! Am plecat! Imi bag p....a in el de team-building, i-auzi ma, sa ma dea afara bulangiul dracului (seful lui).....Toate astea de la lipsa unei tigari....toate astea de la un om care nu pretuia nici cat negru sub unghie viata din jur, frumusetea locurilor, viata lui. Renunta si la slujba lui (desi nimeni nu il amenintase cu ceva), numai sa fie lasat in pace pana nu intra in sevraj de tot....Cata tristete si neputinta am simtit....nu pot descrie in cuvinte.
Sigur, psihologii s-au grabit sa vina cu explicatii care mai de care: devin fumatori in principal cei care nu au fost alaptati suficient (pentru unii suficient inseamna trei luni, pentru altii doi ani, cine stie). Sunt neintarcati. Devin fumatori cei timizi, care se deschid mai usor cand se agata de o tigara. Devin fumatori cei care se cred mai interesanti daca isi insotesc eculubratiunile cu rotoacoale de fum. S-or simti ca David Coperfield pe scena? Devin fumatori naivii care s-au prostit in adolescenta si au devenit dependenti pe nesimtite. Toti isi spun povesti care mai de care mai frumoase. De la oricum murim, ce dracu (si fac pasi mari spre posibila moarte de cancer pulmonar, ca sa nu aleaga natura metoda de extinctie), pana la fac ce vreau cu viata mea si plamanii mei. Si la asta, pe cuvant daca am ceva de obiectat. Atata doar ca nu te las sa faci ce vrei si cu viata mea, cu plamanii mei.
Stiti ce? La pensie, voi, fumatorii, aveti sanse mari sa va taraiti fundurile ba la cardiolog, la stomatolog, sa va puna proteza, ba la oncolog. Eu o sa fac yoga si o sa fac drumetii pe munte cu copiii mei si cu familiile lor. Voi o sa va cheltuiti banii pe medicamente si pe tigari (ma scuzati, unii sunteti foarte mandri de tigarile voastre electronice!) si o sa gafaiti pe drumul de la supermarket pana acasa cu painea al carei gust oricum nu il veti mai simti. Voi o sa lesinati la aer curat, veti deveni agresivi sau confuzi, in timp ce eu voi respira cu bucurie aerul, recunoscatoare pentru inca o zi frumoasa.
Vreti sa va spun cum am fost tratata pe facebook pentru curajul de a-mi expune dezaprobarea fata de acest act de ura indreptat impotriva propriei vieti? Caci asta este fumatul-ma urasc, caut sa imi fac rau (cu aparenta eleganta si ce bine ca este acceptat social!!!). Ba cu argumente din categoria ce au in comun merele cu perele (vezi discutia despre noxele masinilor versus fumul de tigara. Si noxele sunt rele si multe alte lucruri, insa masinile au adus cu ele multe alte beneficii de care ne bucuram multi, pe cand fumatul doar a imbogatit industria tutunului si medicii si companiile farmaceutice). Ba am fost luata usurel de sus, ca o fetita prostuta-mai, andreea, dar tu stii ca esti mai frumoasa decat sentimentele pe care le ai acum? Stiu, sigur ca stiu. Sunt frumoasa si nu am nevoie sa fiu placuta/iubita doar cand sunt draguta, spirituala si zambesc frumos. Daca ma iubesti, iubeste-ma oricand si oricum! Imi asum ceea ce cred despre fumat si repet: fumatul este un act criminal, o mare minciuna, da dependenta si o duhoare lipicioasa de care de-abia te scapa sapunul!. Mirositi urat, dragi fumatori si faceti ca si locurile prin care va aciuati sa miroasa la fel. No offense....Culmea e ca si pe unii dintre voi va deranjeaza asta, insa cum creierul este imbacsit de fum....doar ziceti si voi moale ceva, fara sa faceti ceva concret. Ce mi s-a mai zis? Ca o sa pierd ceva simpatie din cauza opiniilor mele. Daca pierd simpatia unor oameni care nu iubesc viata, aerul curat, miscarea, rezistenta, agilitatea trupului bine ingrijit, sanatatea, a lor si a celor din jur...zau daca imi pasa! Si asa consider ca fumatorii au mult prea multe drepturi. Imi doresc in jurul meu oameni puternici psihic, vii, agili, sanatosi, cu obiceiuri pozitive, care sa imi influenteze copiii in bine. Oameni care sa miroasa placut, natural, a curat sau a parfumul preferat. Apropo, fumatori, dati degeaba bani pe parfumuri scumpe....tot duhniti. Si voi, si hainele voastre si birourile voastre si masinile voastre. Duhniti a slabiciune, a viciu, a inconstienta. V-ati angajat pe un drum al mortii, ca noi toti de altfel, doar ca voi pareti mai hotarati ca noi, restul.....moartea din cauze naturale, lina, inconjurati de iubirea familiei, impacati cu toate nu intra in discutie pentru voi.
Si nu, nu ma intereseaza nicio poveste cu care va mintiti voi frumos si caldut. Nu ma intereseaza nicio scuza, niciun argument. Va iubesc pe multi dintre voi si insemnati, multi dintre fumatori, mult pentru mine.
Nu va pot ierta insa pentru ca sunteti slabi, neputinciosi si atat de bine invaluiti in fumul de tigara care nu va lasa sa vedeti ce intensa poate fi viata o idee mai curata si mai aerisita. Pentru ca preferati sa muscati sau sa dati in mine, sa ma judecati, decat sa faceti pasi ca sa scapati de dependenta.
Cititi si aici (link): mai bem un fum
Comentarii
In ce priveste vecinii....nu stiu ce sa zic..si sotul meu se gandise sa puna un anunt la avizier....ins a e un subiect delicat. Oamenii fumeaza in propria lor casa...e greu sa ii convingi sa le pese si de altii sau sa nu mai fumeze.
”Duhniti a slabiciune, a viciu, a inconstienta...” Aici ai cam sarit calul!
Iubește păcătoșii dar urăște păcatul...
Sigur ca mare lucru nu fac mieunand pe internet...si totusi...poate unul singur se gandeste mai bine inainte de a aprinde o tigara. Cine stie?...Se mai amuza unul ca tine...degeaba n-o fi. Macar daca ma racorea scri