N-am crezut ca o limonada ma poate face fericita! Lamaie, polen crud, miere, apa plata-toate blenduite putin, cat sa se sparga polenul, de cateva dimineti incoace. Torn soare in celule. Le umplu pana la refuz cu energie solara, cu bine, cu sanatate. M-am recuperat cu viteza luminii dupa afurisita de gripa care imi epuizase organismul, de oboseam si cand stergeam praful pe o etajera! Si apa cu argila algo, sa nu o uit. Nu atat de gustoasa ca limonada, insa puternica si benefica.
Am primit ieri un cosar martisor. Si bomboane italienesti. Si doua carti semnate Vasile Andru.
Rugaciunea inimii spusa iar si iar. Mi-a adus pace, liniste, dulceata si bucurie interioara. Este ceva....Ii zic catargul meu, de care ma tin cand tind sa ma pierd, cand e furtuna, cand mi-e greu, cand mi-e bine si vreau sa imi fie si mai bine.
Miruna mananca bine, descopera noi gusturi. Debutul a fost mai stangaci, acum insa fiecare masa e o bucurie. O pomenesc pe Cristela in gand cu recunostinta pentru munca ei la fiecare masa miruneasca. Sa ii mearga bine in toate cele!
Brasovul cu aerul lui pe care aproape il pot simti. Venim curand....Presimt ca Vladi si Miruna vor avea acolo un salt de crestere ca in povesti. Astept sa ne ajunga baby cookerul comandat pentru Miruna si apoi ne imbarcam. Prima calatorie cu trenul a copiilor, prima mea minivacanta dupa mult timp. O sa fiu inconjurata de oameni care ma iubesc. Aer curat, soare, orasul in care sufletul meu se reconfigureaza si se aseaza tihnit, iubirea si atentia celor din jur, bucuria lui Vladi-hora vitaminelor pentru fiinta mea.
Un articol, o provocare: piei, zahar.
Soarele de afara. Ies cu Miruna zilnic. Oamenii sunt buni cu mine. Ma trezesc din senin cu cate un compliment, un zambet, un inceput de conversatie. Ma minunez, binecuvantez si ma bucur.
Vladi, o bucurie mereu. Te ubesc mult, mami!...asa imi spune. Si mi-a fost dor de tine! cand ma duc sa il iau de la gradinita. Eu ii spuneam cand era mic ca il iubesc pana la cer si inapoi si ii aratam cu degetul sus si jos. El imi raspundea ca el ma iubeste-si arata: sus, jos, stanga, dreapta si impungea cu degetelul lui mic aerul in toate directiile. Cred ca este cea mai frumoasa declaratie pe care am primit-o vreodata! El ma iubeste mai mult decat il iubesc eu! Ariciul meu sensibil, vorbaret, ascultator si bun! Daca il deranjeaza Miruna cu ceva (de ex, ii exploreaza fata cu manutele sau il trage de tricou ca sa vina mai aproape de ea) el sufla in ea ca in papadie....nu impinge, nu loveste, nu o cearta. Se uita la ea o clipa serios si apoi sufla cum sufli in papadie...Si Miruna inchide ochisorii surprinsa, apoi chiuie si rade.
Fericirile astea nu mai incap in buzunar. Bine, in buzunarul inimii. Acolo le este locul.
Voi ce fericiri mici tineti in buzunare?
Comentarii