Stiti cum se spune: "este greu sa iti formezi obiceiuri bune, dar este usor sa traiesti cu acestea. Pe de alta parte, deprinderile proaste se formeaza usor, dar traiesti greu cu ele."(Ed Foreman)
Cartea pe care o citesc acum, Nutritia, un act sacru, de Radu Ilie Manecuta, mi-a readus in memorie un obicei la care am renuntat cam de patru ani, un obicei la care ajunsesem natural si cu care ma simteam perfect: doua mese pe zi, una la 11.00 si una pe la 18.00. Intre ele, fructe sau ceaiuri. Nu aveam probleme de greutate, ma simteam bine, multumita, satula. De energie nu mai vorbesc.....La cote greu de imaginat acum, cand ma misc de parca am pietre legate de picioare.
In ultimii ani am inceput din ce in ce mai des sa servesc intre mese tot felul de gustari-ba un covrigel, ba migdale, ba fructe confiate, ce sa mai, sunt zile in care am impresia ca mestec continuu ceva. Am in bucatarie un sertar cu goodies....:-(
Plus trei patru mese pe zi. Plus dulciuri...Nu mancam deloc dulciuri pana sa il cunosc pe sotul meu. Nu este el vinovat de faptul ca acum consum ciocolata sau mai mananc cate o prajitura, insa, pentru ca el a fost dispus sa manance acasa vegetarian ca si mine, am simtit nevoia sa compensez, mancand ceva ce el iubeste: dulciurile. Cand nu are dulciuri in casa, aproape intra in sevraj. Ghiciti cine ii tine indeaproape isonul....Ciocolata se regaseste constant pe listele de cumparaturi.
Ma intorc pocaita la mine, cea de acum cativa ani: doua mese usoare pe zi. In loc de prajituri si ciocolata, fie ele si raw, prefer un fruct dulce sau un iaurt grecesc cu putina miere.
Inghit in sec, necajita, caci stiu cat de greu va fi sa ma reintorc. Pe de alta parte, ma bazez pe faptul ca oi avea eu fata de printesa, insa stiu sigur ca am suflet de soldat: disciplinat, rezistent, auster la nevoie, setat pe obiectiv.
Al doilea obicei este modul in care ma trezesc dimineata. Daca inainte ma trezeam bucuroasa, gata de explorat multele posibilitati care mi se pareau ca freamata in aer, acum ma trezesc mai mereu nemultumita-ba am dormit prea putin si m-au trezit copiii, ba am in minte imaginea vaselor de spalat, ba ma grabesc, gandindu-ma la tot felul de scheme si strategii-cum sa ajung trei patru minute la baie, sa ma ocup de cea mica, de curatenie, toate in acelasi timp daca se poate.
Mi se intamplau multe lucruri bune inainte si din cauza modului in care ma trezeam-poate nu nebuna de fericire, cum spune Osho in Farmacie pentru suflet, insa cu asteptari pozitive. Ma simteam ca un cal bine cambrat, batand pamantul cu copitele, cu narile frematand de nerabdare, gata sa porneasca la trap. Osho spune sa ne folosim imaginatia, caci mintea noastra nu distinge intre imaginatie si realitate.
"Imaginati-va ca sunteti cat mai fericit cu putinta. Dupa numai o saptamana, veti simti ca deveniti cu adevarat fericiti, fara niciun motiv aparent. Aceasta va fi o dovada a capacitatii Dvs latente. Dati-va jos din pat radiind, ca si cum urmeaza sa se petreaca ceva minunat in ziua care incepe. Dati-va jos din pat cu o stare pozitiva si plina de speranta, cu sentimentul ca ziua respectiva nu va fi una obisnuita si ca se va petrece ceva extraordinar. Abia asteptati. Amintiti-va apoi de starea aceasta ori de cate ori puteti in cursul zilei. Dupa sapte zile veti constata ca intreaga dumneavoastra vibratie s-a schimbat."
Al treilea obicei (am rasfoit Osho acum de curand si am fost uimita sa regasesc lucruri pe care le faceam natural si la care am renuntat fara motiv)-"cand va duceti seara la culcare, imaginati-va ca va aflati in mainile lui Dumnezeu, ca intreaga existenta va sprijina. Vizualizati aceasta imagine si adormiti leganat de ea. Important este ca imaginatia sa se intrepatrunda cu somnul, astfel incat sa devina una. " (Osho, Farmacie pentru suflet)
Al patrulea obicei este legat de modul de exprimare. Ieri vorbeam la telefon cu un prieten si comentam o poza de-a Mirunei. El radea si imi spunea ca se bucura ca ne distram atat de bine acasa, iar eu m-am trezit spunand ca Miruna este " mortala". M-a intrebat atunci surprins de ce spun asa, mortala? De ce nu ...plina de viata, cum si este de fapt? Nu-mi place sa iau bataie cu armele mele...asa ca prima explicatie la care m-am gandit a fost ca, dat fiind ca am gripa si sunt destul de neodihnita si cu dureri in tot corpul, probabil ma exprim in conformitate cu vibratia starii mele de moment. Este asta insa nu numai. Am lasat garda jos cand a venit vorba de imaginat chestii negative. Imediat imi zboara gandul la cele mai rele lucruri, uitand ca imaginatia are puterea de a crea realitatea.
Osho spune:
"Incepeti asadar cu exercitiul de dimineata, continuati cu cel de seara si nu uitati sa nu va imaginati niciodata ceva negativ de-a lungul zilei. Daca prin minte va trec asemenea idei, inlocuiti-le imediat cu altele, pozitive. Nu le acceptati pe primele. Renuntati la ele imediat."
Cartea pe care o citesc acum, Nutritia, un act sacru, de Radu Ilie Manecuta, mi-a readus in memorie un obicei la care am renuntat cam de patru ani, un obicei la care ajunsesem natural si cu care ma simteam perfect: doua mese pe zi, una la 11.00 si una pe la 18.00. Intre ele, fructe sau ceaiuri. Nu aveam probleme de greutate, ma simteam bine, multumita, satula. De energie nu mai vorbesc.....La cote greu de imaginat acum, cand ma misc de parca am pietre legate de picioare.
In ultimii ani am inceput din ce in ce mai des sa servesc intre mese tot felul de gustari-ba un covrigel, ba migdale, ba fructe confiate, ce sa mai, sunt zile in care am impresia ca mestec continuu ceva. Am in bucatarie un sertar cu goodies....:-(
Plus trei patru mese pe zi. Plus dulciuri...Nu mancam deloc dulciuri pana sa il cunosc pe sotul meu. Nu este el vinovat de faptul ca acum consum ciocolata sau mai mananc cate o prajitura, insa, pentru ca el a fost dispus sa manance acasa vegetarian ca si mine, am simtit nevoia sa compensez, mancand ceva ce el iubeste: dulciurile. Cand nu are dulciuri in casa, aproape intra in sevraj. Ghiciti cine ii tine indeaproape isonul....Ciocolata se regaseste constant pe listele de cumparaturi.
Ma intorc pocaita la mine, cea de acum cativa ani: doua mese usoare pe zi. In loc de prajituri si ciocolata, fie ele si raw, prefer un fruct dulce sau un iaurt grecesc cu putina miere.
Inghit in sec, necajita, caci stiu cat de greu va fi sa ma reintorc. Pe de alta parte, ma bazez pe faptul ca oi avea eu fata de printesa, insa stiu sigur ca am suflet de soldat: disciplinat, rezistent, auster la nevoie, setat pe obiectiv.
Al doilea obicei este modul in care ma trezesc dimineata. Daca inainte ma trezeam bucuroasa, gata de explorat multele posibilitati care mi se pareau ca freamata in aer, acum ma trezesc mai mereu nemultumita-ba am dormit prea putin si m-au trezit copiii, ba am in minte imaginea vaselor de spalat, ba ma grabesc, gandindu-ma la tot felul de scheme si strategii-cum sa ajung trei patru minute la baie, sa ma ocup de cea mica, de curatenie, toate in acelasi timp daca se poate.
Mi se intamplau multe lucruri bune inainte si din cauza modului in care ma trezeam-poate nu nebuna de fericire, cum spune Osho in Farmacie pentru suflet, insa cu asteptari pozitive. Ma simteam ca un cal bine cambrat, batand pamantul cu copitele, cu narile frematand de nerabdare, gata sa porneasca la trap. Osho spune sa ne folosim imaginatia, caci mintea noastra nu distinge intre imaginatie si realitate.
"Imaginati-va ca sunteti cat mai fericit cu putinta. Dupa numai o saptamana, veti simti ca deveniti cu adevarat fericiti, fara niciun motiv aparent. Aceasta va fi o dovada a capacitatii Dvs latente. Dati-va jos din pat radiind, ca si cum urmeaza sa se petreaca ceva minunat in ziua care incepe. Dati-va jos din pat cu o stare pozitiva si plina de speranta, cu sentimentul ca ziua respectiva nu va fi una obisnuita si ca se va petrece ceva extraordinar. Abia asteptati. Amintiti-va apoi de starea aceasta ori de cate ori puteti in cursul zilei. Dupa sapte zile veti constata ca intreaga dumneavoastra vibratie s-a schimbat."
Al treilea obicei (am rasfoit Osho acum de curand si am fost uimita sa regasesc lucruri pe care le faceam natural si la care am renuntat fara motiv)-"cand va duceti seara la culcare, imaginati-va ca va aflati in mainile lui Dumnezeu, ca intreaga existenta va sprijina. Vizualizati aceasta imagine si adormiti leganat de ea. Important este ca imaginatia sa se intrepatrunda cu somnul, astfel incat sa devina una. " (Osho, Farmacie pentru suflet)
Al patrulea obicei este legat de modul de exprimare. Ieri vorbeam la telefon cu un prieten si comentam o poza de-a Mirunei. El radea si imi spunea ca se bucura ca ne distram atat de bine acasa, iar eu m-am trezit spunand ca Miruna este " mortala". M-a intrebat atunci surprins de ce spun asa, mortala? De ce nu ...plina de viata, cum si este de fapt? Nu-mi place sa iau bataie cu armele mele...asa ca prima explicatie la care m-am gandit a fost ca, dat fiind ca am gripa si sunt destul de neodihnita si cu dureri in tot corpul, probabil ma exprim in conformitate cu vibratia starii mele de moment. Este asta insa nu numai. Am lasat garda jos cand a venit vorba de imaginat chestii negative. Imediat imi zboara gandul la cele mai rele lucruri, uitand ca imaginatia are puterea de a crea realitatea.
Osho spune:
"Incepeti asadar cu exercitiul de dimineata, continuati cu cel de seara si nu uitati sa nu va imaginati niciodata ceva negativ de-a lungul zilei. Daca prin minte va trec asemenea idei, inlocuiti-le imediat cu altele, pozitive. Nu le acceptati pe primele. Renuntati la ele imediat."
Comentarii
Cu gandirea pozitiva....este o chestiune de alegere, de cantarit consecintele, beneficiile. Eu aleg gandirea pozitiva pentru ca asa ma simt bine, pe partea luminoasa, insorita a planetei, ceea ce nu inseamna ca nu vad, nu simt, nu inteleg cealalta parte. parte pe care sper sa o luminez, sa o cuceresc...cu credinta ca o simpla lumanare, ca mine, poate alunga intunericul dintr-o incapere....Deci-ce iti aduce tie asa zisul realism? Ce iti aduce pesimismul? Ce iti aduce o perceptie inclinata spre aspectele dure ale vietii? Cum te face alegerea asta sa te simti?