Ati auzit probabil de faptul ca unii salbatici se tem sa se lase fotografiati, convinsi fiind ca isi vor pierde sufletul. Occidentalii se amuza pe seama unei asemenea superstitii si o considera infantila sau nefondata. Nu toti, e drept. Zilele trecute mi-au cazut ochii pe cateva randuri semnate Lou Marinoff (profesor newyorkez de filozofie practica) si care practic sustineau, e drept, fara argumente stiintifice, aceeasi credinta veche: fotografiile in exces te pot ucide. Bine, intai te devitalizeaza si apoi te ucid.
Mi-am amintit cum, inainte de a se naste Vladi, pusesem o imagine a chipului lui obtinuta la ecograf ca avatar la mess. Eram asa mandra de copilul meu nenascut, de perfectiunea chipului lui zarit intr-un moment norocos, incat vroiam ca toata lumea sa vada minunea, sa se bucure ca si mine. Atunci mi-a scris un prieten-preot, rugandu-ma sa nu mai imi expun pruncul nenascut si lipsit de aparare tuturor energiilor lumii. Ca nu e bine. Simteam ca are dreptate, o parte din mine il aproba, dincolo de orice argument rational posibil, iar alta parte se intreba siderata: cine ar putea nutri ganduri rele privind un chip de copil inocent? L-am ascultat, desi putin m-am revoltat. Nu stia sa imi explice mai bine ce se intampla real, l-am ascultat doar pentru ca am stiut cu inima ca are dreptate.
Doi ani mai tarziu, in apropierea unui parc, o doamna m-a oprit sa ma intrebe daca nu sunt interesata de un casting pentru Vladi. Pare fotogenic, are trasaturi frumoase, nu as vrea sa il vad in reclame si sa castig niste bani frumosi? Dupa primul val de incantare - NU. Luati totusi cartea de vizita, poate va razganditi. NU. Gandul ca chipul copilului meu ar putea fi expus (si intens judecat) pe vreun panou publicitar m-a oripilat. Daca mai tarziu, cand va mai creste, va alege el asta, atunci e treaba lui. Treaba mea e sa il protejez acum cat pot de influenta pe care o pot avea asupra lui energiile emise de altii.
Din nou, actionat instinctiv, fara argumente, studii care sa sustina o credinta de genul acesta.
M-a uimit deci si nu prea sa dau peste afirmatiile lui Lou Marinoff. El spune ca " faima erodeaza spiritul. Cand oamenii devin faimosi, forta lor vitala devine anemica si disipata, asa ca existenta lor devine goala si precara". Marylin Monroe, Elvis Presley, Printesa Diana-oameni fotografiati, mediatizati, adulati si venerati de o intreaga planeta. Vorbind despre Marylin Monroe, profesorul spune: " Cu cat a crescut adulatia maselor, cu atat a sporit si singuratatea ei. Venerata de milioane drept o zeita, era foarte singura si amarata in noaptea in care s-a sinucis. Cu toata faima si averea ei, de ce nu a putut sa petreaca o noapte singura? Cred ca aceasta nu este o problema psihiatrica sau psihologica si nici macar filosofica. Cred ca este o problema spirituala. Si-a pierdut sufletul din cauza adulatiei. in cazul ei, fiecare fotografie i-a scurs un pic din forta vitala. Una sau dou si chiar sute, n-ar fi avut nicio importanta. Dar cu milioane si milioane de poze, aceste mici scurgeri au epuizat-o complet in cele din urma. Nemaiavand nicio forta sufleteasca s-o sustina, a ramas goala pe dinauntru. Dar isi dorea sa se uneasca cu cei care-i posedau sufletul, ceea ce este normal, dar in cazul ei, imposibil. Dar daca sufletul ti-a fost impartit milioanelor de adoratori din lumea intreaga , nu mai ai puterea de a te uni cu niciunul. Disconfortul ei a fost extrem si a doborat-o."
Imi pare un fel de vampirism energetic. Tare as vrea niste argumente mai documentate! Cat adevar este in credinta oamenilor "primitivi" cum ca fotografiile le pot capta/fura sufletele?
Ce credeti?
Mi-am amintit cum, inainte de a se naste Vladi, pusesem o imagine a chipului lui obtinuta la ecograf ca avatar la mess. Eram asa mandra de copilul meu nenascut, de perfectiunea chipului lui zarit intr-un moment norocos, incat vroiam ca toata lumea sa vada minunea, sa se bucure ca si mine. Atunci mi-a scris un prieten-preot, rugandu-ma sa nu mai imi expun pruncul nenascut si lipsit de aparare tuturor energiilor lumii. Ca nu e bine. Simteam ca are dreptate, o parte din mine il aproba, dincolo de orice argument rational posibil, iar alta parte se intreba siderata: cine ar putea nutri ganduri rele privind un chip de copil inocent? L-am ascultat, desi putin m-am revoltat. Nu stia sa imi explice mai bine ce se intampla real, l-am ascultat doar pentru ca am stiut cu inima ca are dreptate.
Doi ani mai tarziu, in apropierea unui parc, o doamna m-a oprit sa ma intrebe daca nu sunt interesata de un casting pentru Vladi. Pare fotogenic, are trasaturi frumoase, nu as vrea sa il vad in reclame si sa castig niste bani frumosi? Dupa primul val de incantare - NU. Luati totusi cartea de vizita, poate va razganditi. NU. Gandul ca chipul copilului meu ar putea fi expus (si intens judecat) pe vreun panou publicitar m-a oripilat. Daca mai tarziu, cand va mai creste, va alege el asta, atunci e treaba lui. Treaba mea e sa il protejez acum cat pot de influenta pe care o pot avea asupra lui energiile emise de altii.
Din nou, actionat instinctiv, fara argumente, studii care sa sustina o credinta de genul acesta.
M-a uimit deci si nu prea sa dau peste afirmatiile lui Lou Marinoff. El spune ca " faima erodeaza spiritul. Cand oamenii devin faimosi, forta lor vitala devine anemica si disipata, asa ca existenta lor devine goala si precara". Marylin Monroe, Elvis Presley, Printesa Diana-oameni fotografiati, mediatizati, adulati si venerati de o intreaga planeta. Vorbind despre Marylin Monroe, profesorul spune: " Cu cat a crescut adulatia maselor, cu atat a sporit si singuratatea ei. Venerata de milioane drept o zeita, era foarte singura si amarata in noaptea in care s-a sinucis. Cu toata faima si averea ei, de ce nu a putut sa petreaca o noapte singura? Cred ca aceasta nu este o problema psihiatrica sau psihologica si nici macar filosofica. Cred ca este o problema spirituala. Si-a pierdut sufletul din cauza adulatiei. in cazul ei, fiecare fotografie i-a scurs un pic din forta vitala. Una sau dou si chiar sute, n-ar fi avut nicio importanta. Dar cu milioane si milioane de poze, aceste mici scurgeri au epuizat-o complet in cele din urma. Nemaiavand nicio forta sufleteasca s-o sustina, a ramas goala pe dinauntru. Dar isi dorea sa se uneasca cu cei care-i posedau sufletul, ceea ce este normal, dar in cazul ei, imposibil. Dar daca sufletul ti-a fost impartit milioanelor de adoratori din lumea intreaga , nu mai ai puterea de a te uni cu niciunul. Disconfortul ei a fost extrem si a doborat-o."
Imi pare un fel de vampirism energetic. Tare as vrea niste argumente mai documentate! Cat adevar este in credinta oamenilor "primitivi" cum ca fotografiile le pot capta/fura sufletele?
Ce credeti?
Comentarii