Zi de sarbatoare (mamiceasca)

Nu stiu voi ce griji (adevarate) aveti, ce motive de bucurie, in afara de soarele care straluceste afara, eu una am trait deja apogeul zilei: Miruna a mancat, cu adevarat, primul ei piure de legume. Vreau sa tin minte ziua asta, este sarbatoare. Vine dupa multe zile de frustrari si neputinte, cand mi se parea ca daca nu mananca copilul piure e sfarsitul lumii.

Stiu cum suna, insa, daca ati sti cat am dat din maini, cat am fluierat, suflat, strambat, manuit in aer jucarioare pana acum! Nu stiu cine zicea ca o mama ar putea face cu succes jobul unui controlor de trafic aerian, mare dreptate a avut! Cu dreapta lingurita, cu stanga pe sus prin aer. Zi de zi, din 22 ianuarie pana azi. Hai ca nu ne-a luat asa mult totusi! Am incercat la inceput cu piure de avocado si lapte matern, nope. Suc de morcovi. Nope. Mar fiert felii. Asa si asa. Mar fiert putin si pasat. Nope. Cartof dulce piure fin. Cartof dulce copt, molfait. Autodiversificare. Cartof dulce. Nu parea sa ii placa prea tare, dar a ajuns ceva ceva in stomacelul ei. Cartof dulce si patrunjel radacina. Binisor. Si victorie, azi, patrunjel radacina, morcov si dovlecel. I-a placut, a chiuit incantata, mi-a luat mana cu lingurita sa o bage ea in gurita. Sa te tii de acum! Maine din nou :-)
Doarme acum, ghiftuita bine cu piure si o portie de laptic....Cand se trezeste, iesim si la o portie de soare, sa sarbatorim cum se cuvine! 

Nu radeti, sunt mami si lucrurile care ma fac acum fericita sunt unele la care nu m-as fi gandit in veci. Care nu sunteti mamici, nici nu incercati sa intelegi ceva, treceti mai departe, va rog! Nu ma supar, inteleg perfect. 

Ce frumos spune Panait Istrati: "cum ati putea banui voi cate lumi misuna intr-o raza de soare, cate batalii se dau intr-o gaura de furnica, cate dureri ascunde o inima de mama trudita si cate daruri se pot naste intr-o inima de copil! "





Comentarii