Revin cu toate observatiile pozitive si negative. Au fost lucruri care mi-au placut, lucruri care mi-au displacut, lucruri care mi-au dat speranta ca ne indreptam spre normalitate.
M-as bucura daca si alti parinti, care au beneficiat de serviciile spitalului Medlife (internare) pot veni cu observatiile si comentariile lor. Poate asa reusim sa creionam o imagine cat mai apropiata de adevar viitorilor parinti care (regret) vor ajunge sa fie internati acolo cu cei mici.
Pe mine personal, un text de genul acesta, cu bune si rele, notate cu liniuta de la capat, m-ar fi ajutat sa imi ajustez temeinic asteptarile.
Si totusi, o noapte costa 780 RON, fara trimitere de la medicul de familie, 630 RON daca puteti prezenta, alaturi de certificatul de nastere al copilului, o trimitere medicala.
Este greu sa nu ai asteptari mari. Dupa mine, lucrurile ar trebui sa fie fara cusur, peste asteptari. Din toate punctele de vedere. Tratament, oameni, locatie, mancare, atitudine, relatie personal medical-parinte insotitor.
Revin.
 |
| Miruna, pe 11 martie, in ziua externarii. O poza-reclama :-) |
Am apreciat:
-oamenii care s-au ocupat de Miruna-doctori, in special Dr Preda, Dr Dragomir, dar si asistentele, am remarcat doua, Angi, pentru cat de mult a indragit-o pe Miruna si Stefania B. (imi pare rau, nu am retinut numele intreg) pentru profesionalism.
-faptul ca am stat intr-o rezerva spatioasa cu baie, tv, doua paturi, un minunat fotoliu rosu in care m-am odihnit adesea in timpul orelor lungi in care Miruna a dormit/zacut.
-faptul ca ne-au oferit o reducere de 10% pentru o problema pe care am semnalat-o si care nu a putut fi solutionata pe moment.
Nu am apreciat deloc:
-mancarea. Mi s-a parut odioasa, gatita fara pic de imaginatie. La internare m-au intrebat ce fel de meniu doresc si am spus de post/vegetarian. Meniul de post in patru zile a insemnat cartofi fierti (fara condimente) amestecati cu ceva patrunjel si mult ulei, niste morcovi fierti si pasati in ceva ce se dorea supa crema, orez inecat in ulei si cu legume (ardei rosu de fapt si cam atat), in alta zi niste ciuperci insipide din conserva, mazare cu marar si din nou ulei cat sa pluteasca mazarea, paine, zacusca si salata de vinete (pe acestea doua nu le mananc defel, poate erau gustoase, nu stiu, mie nu imi plac deloc). Cam la atat s-a rezumat meniul meu in patru zile. O zi cartofi, o zi orez, o zi mazare, supa/ciorba de legume taiate cu barda si din nou roata se invartea si ajungeam la cartofi. Mi s-a parut saracacios, lipsit de inspiratie, fara gust.
-galagia de pe culoare. Am iesit de vreo doua ori sa rog d-nele asistente sa faca mai putin zgomot-vorbit tare, rasete, zgomote metalice, tavi de medicamente, suete la cafea in camera numita "beberonie"-o camera in care tineau probabil laptele praf. Mi-am dorit sa pot adormi putin atunci cand Miruna dormea, aveam nopti intregi de recuperat. Rareori a fost liniste pe holuri..Cred ca prea putin se gandeau ca in rezervele acelea zac niste copii bolnavi si niste parinti extenuati fizic de stres si oboseala.
-modul in care a gestionat asistenta sefa reclamatia facuta-intr-o noapte a fost vant puternic afara. Cu ocazia aceasta am aflat pe propria piele cum este sa dormi (prima noapte in care chiar ma odihneam in patul alocat mie) ca in gara-batea vantul in rezerva noastra de numai. Am iesit pe culoar, am discutat cu o asistenta (la patru dimineata) si mi-a spus ca nu ne pot muta, toate rezervele sunt ocupate si in plus, in unele bate vantul si mai tare....Un perete este format din geamuri si garniturile termopanelor inteleg ca sunt uzate si trebuiesc inlocuite. In mod normal, daca este senin afara, se simte prea putin curentul. In noaptea aceea insa, m-am trezit cu spatele intepenit, nasul infundat si ochii umflati. Cu doi copii mici in convalescenta, ultimul lucru de care aveam nevoie era sa plec racita de acolo. Am intrebat ce pot face, in afara de mutat paturile mai spre usa, postat un calorifer electric intre pat si peretele-geam si pus o patura in usa...si mi s-a spus sa merg direct "sus" (la d-na dr Mihaela Marcu, fondatoarea Medlife) ca "altfel nu rezolvati nimic". Nu am vrut sa ajung pana acolo, asa ca am lasat un chestionar de feedback completat pe biroul d-nei asistente sefe. Dimineata, ma asteptam sa vina personal sa discute cu mine, sa manifeste un dram de empatie, sa imi spuna ce drepturi am in aceste conditii. Tot ce a facut a fost sa isi intrebe subordonatele despre masurile luate si gata. Cum rezerva in care eram era chiar langa biroul ei, am auzit cum se intereseaza, insa de venit nu a venit sa ne cunoasca si sa prezinte niste scuze oficiale....Asa am ajuns la receptie, obosita si nervoasa, sa cer caietul de reclamatii. Si iata-ma la 7 dimineata scriind prima reclamatie din viata mea cu titlul Refuz sa efectuez plata! Nu pot plati 350 (partea parintelui insotitor) in conditiile in care plec racita, nemancata si obosita moarta). Nu ma asteptam sa ajung la spa, insa nici nu imi imaginam ca asa va fi. In urma acestei reclamatii, s-au mai pus lucrurile in miscare: la 9 dimineata un domn lipea cu mult scotch garniturile (cu ocazia asta a sigilat usa si nu am mai putut aerisi), altcineva mi-a comunicat ca vom avea 10% reducere la nota de plata finala, o asistenta mi-a oferit ceai de tei si miere, alta m-a doftoricit cu ceva nurofen ptr copii...
-pijamalele, pe care le-am primit la internare si care mi se schimbau ori de cate ori ceream. Doar in prima zi au fost marimea mea, apoi toate celelalte au fost mari, cu nasturi lipsa sau cu nasturi de doua trei feluri.
-faptul ca nu mi s-a spus niciodata clar ce avem pus la dispozitie din partea spitalului: gen scutece copil (le-am cumparat de la farmacie, insa banuiesc ca normal intrau in pret). Am vrut sa o las pe Miruna cu o asistenta sa merg sa cumpar un tub de crema ptr iritatii (a avut scaune acide din cauza perfuziilor si funduletul era rosu si iritat) si atunci mi-a spus ca pot sa le cer lor ca imi dau. De fapt s-a exprimat : "trebuie sa va dau, doar spuneti-mi". Nu am inteles daca este dreptul meu sa cer tot ce am nevoie pentru copil (scutece, lapte praf etc) sau mi-au facut o favoare oferindu-mi un tub de crema bepanthene si un spray mic cu apa de mare....Sau ceaiuri pentru mine.
-modul de adresare, generalizat, in spital-toata lumea vorbea cu "fată", de la dr pana la asistente. Fată, plangi putin dupa mami, asta este, fată te doare acuma, da n-am ce-ti face....fată, da ce rochita ai! Este o remarca clar subiectiva, ca toate de mai sus, desigur. M-a cam zgariat pe urechi un pic, insa am trecut cu vederea pentru ca era spus cu afectiune.
Cred ca tot personalul (mai putin medicii) de la Medlife are nevoie de un training dedicat pe tema Customer Care si de o inviorare, o revigorare sau fixare a valorilor companiei pentru care muncesc.
-oamenii care s-au ocupat de Miruna-doctori, in special Dr Preda, Dr Dragomir, dar si asistentele, am remarcat doua, Angi, pentru cat de mult a indragit-o pe Miruna si Stefania B. (imi pare rau, nu am retinut numele intreg) pentru profesionalism.
-faptul ca am stat intr-o rezerva spatioasa cu baie, tv, doua paturi, un minunat fotoliu rosu in care m-am odihnit adesea in timpul orelor lungi in care Miruna a dormit/zacut.
-faptul ca ne-au oferit o reducere de 10% pentru o problema pe care am semnalat-o si care nu a putut fi solutionata pe moment.
Nu am apreciat deloc:
-mancarea. Mi s-a parut odioasa, gatita fara pic de imaginatie. La internare m-au intrebat ce fel de meniu doresc si am spus de post/vegetarian. Meniul de post in patru zile a insemnat cartofi fierti (fara condimente) amestecati cu ceva patrunjel si mult ulei, niste morcovi fierti si pasati in ceva ce se dorea supa crema, orez inecat in ulei si cu legume (ardei rosu de fapt si cam atat), in alta zi niste ciuperci insipide din conserva, mazare cu marar si din nou ulei cat sa pluteasca mazarea, paine, zacusca si salata de vinete (pe acestea doua nu le mananc defel, poate erau gustoase, nu stiu, mie nu imi plac deloc). Cam la atat s-a rezumat meniul meu in patru zile. O zi cartofi, o zi orez, o zi mazare, supa/ciorba de legume taiate cu barda si din nou roata se invartea si ajungeam la cartofi. Mi s-a parut saracacios, lipsit de inspiratie, fara gust.
-galagia de pe culoare. Am iesit de vreo doua ori sa rog d-nele asistente sa faca mai putin zgomot-vorbit tare, rasete, zgomote metalice, tavi de medicamente, suete la cafea in camera numita "beberonie"-o camera in care tineau probabil laptele praf. Mi-am dorit sa pot adormi putin atunci cand Miruna dormea, aveam nopti intregi de recuperat. Rareori a fost liniste pe holuri..Cred ca prea putin se gandeau ca in rezervele acelea zac niste copii bolnavi si niste parinti extenuati fizic de stres si oboseala.
-modul in care a gestionat asistenta sefa reclamatia facuta-intr-o noapte a fost vant puternic afara. Cu ocazia aceasta am aflat pe propria piele cum este sa dormi (prima noapte in care chiar ma odihneam in patul alocat mie) ca in gara-batea vantul in rezerva noastra de numai. Am iesit pe culoar, am discutat cu o asistenta (la patru dimineata) si mi-a spus ca nu ne pot muta, toate rezervele sunt ocupate si in plus, in unele bate vantul si mai tare....Un perete este format din geamuri si garniturile termopanelor inteleg ca sunt uzate si trebuiesc inlocuite. In mod normal, daca este senin afara, se simte prea putin curentul. In noaptea aceea insa, m-am trezit cu spatele intepenit, nasul infundat si ochii umflati. Cu doi copii mici in convalescenta, ultimul lucru de care aveam nevoie era sa plec racita de acolo. Am intrebat ce pot face, in afara de mutat paturile mai spre usa, postat un calorifer electric intre pat si peretele-geam si pus o patura in usa...si mi s-a spus sa merg direct "sus" (la d-na dr Mihaela Marcu, fondatoarea Medlife) ca "altfel nu rezolvati nimic". Nu am vrut sa ajung pana acolo, asa ca am lasat un chestionar de feedback completat pe biroul d-nei asistente sefe. Dimineata, ma asteptam sa vina personal sa discute cu mine, sa manifeste un dram de empatie, sa imi spuna ce drepturi am in aceste conditii. Tot ce a facut a fost sa isi intrebe subordonatele despre masurile luate si gata. Cum rezerva in care eram era chiar langa biroul ei, am auzit cum se intereseaza, insa de venit nu a venit sa ne cunoasca si sa prezinte niste scuze oficiale....Asa am ajuns la receptie, obosita si nervoasa, sa cer caietul de reclamatii. Si iata-ma la 7 dimineata scriind prima reclamatie din viata mea cu titlul Refuz sa efectuez plata! Nu pot plati 350 (partea parintelui insotitor) in conditiile in care plec racita, nemancata si obosita moarta). Nu ma asteptam sa ajung la spa, insa nici nu imi imaginam ca asa va fi. In urma acestei reclamatii, s-au mai pus lucrurile in miscare: la 9 dimineata un domn lipea cu mult scotch garniturile (cu ocazia asta a sigilat usa si nu am mai putut aerisi), altcineva mi-a comunicat ca vom avea 10% reducere la nota de plata finala, o asistenta mi-a oferit ceai de tei si miere, alta m-a doftoricit cu ceva nurofen ptr copii...
-pijamalele, pe care le-am primit la internare si care mi se schimbau ori de cate ori ceream. Doar in prima zi au fost marimea mea, apoi toate celelalte au fost mari, cu nasturi lipsa sau cu nasturi de doua trei feluri.
-faptul ca nu mi s-a spus niciodata clar ce avem pus la dispozitie din partea spitalului: gen scutece copil (le-am cumparat de la farmacie, insa banuiesc ca normal intrau in pret). Am vrut sa o las pe Miruna cu o asistenta sa merg sa cumpar un tub de crema ptr iritatii (a avut scaune acide din cauza perfuziilor si funduletul era rosu si iritat) si atunci mi-a spus ca pot sa le cer lor ca imi dau. De fapt s-a exprimat : "trebuie sa va dau, doar spuneti-mi". Nu am inteles daca este dreptul meu sa cer tot ce am nevoie pentru copil (scutece, lapte praf etc) sau mi-au facut o favoare oferindu-mi un tub de crema bepanthene si un spray mic cu apa de mare....Sau ceaiuri pentru mine.
-modul de adresare, generalizat, in spital-toata lumea vorbea cu "fată", de la dr pana la asistente. Fată, plangi putin dupa mami, asta este, fată te doare acuma, da n-am ce-ti face....fată, da ce rochita ai! Este o remarca clar subiectiva, ca toate de mai sus, desigur. M-a cam zgariat pe urechi un pic, insa am trecut cu vederea pentru ca era spus cu afectiune.
Cred ca tot personalul (mai putin medicii) de la Medlife are nevoie de un training dedicat pe tema Customer Care si de o inviorare, o revigorare sau fixare a valorilor companiei pentru care muncesc.
Comentarii