Say yes

Toata lumea statea cu ochii inchisi si cu biletelul alb in fata. Inchideti ochii, linistiti-va, centrati-va in inima voastra si lasati sa vina spre voi, fara judecata, orice cuvant, imagine, expresie....Apoi notati pe biletel. Nu va ganditi de ce a venit ce a venit, doar notati. Asa suna vocea terapeutei care facilita un atelier de interpretat visele, folosind metoda analitica jungiana. Nu-mi amintesc ce am notat pe biletel. L-am impaturit, ca toti ceilalti, apoi toate biletelele au fost amestecate si am auzit-o spunand: ia sa vedem ce mesaje au ingerii pentru voi! Fiecare extragea un biletel. Nu mai stiu la cine a ajuns al meu. Impresiile se succedau cu repeziciune. Cineva plangea. Altii ramasesera uitandu-se lung la biletel. Cativa, entuziasti, exclamau: incredibil, foarte tare! Eu ma uitam la al meu fara sa inteleg mare lucru. Era doar un cuvant scris pe el: singur. Pe biletul doamnei care plangea scria cu semnul exclamarii: scrie! si ea plangea, fericita si zapacita de mesaj. Incepuse sa scrie o carte de povesti pentru copii la care renuntase de curand.....nu mai stiu de ce, renuntase, iar biletul o rascolea acum teribil. Pentru ea mesajul de la ingeri avea sens. Singur...am citit iar si iar biletul meu, studiind literele albastre si grasute cu care fusese scris si am simtit cum irumpe din adancuri un val de tristete. Ce vrea ingerul meu sa spuna cu asta? Singur? Mi-am amintit de un profesor din facultate care ma cerceta cu ochi patrunzatori ori de cate ori ne intalneam. Imi spusese de vreo doua ori, in contexte diferite, sa fac tot posibilul sa fiu obisnuita, comuna, daca vreau sa fiu fericita. Nu am luat in seama, oricum nu credeam ca ies cu ceva in evidenta, cum nu cred nici acum. Prima data l-am intrebat totusi la ce se refera si mi-a raspuns si mai enigmatic: vantul bate mai tare in copacii inalti. Am inteles atunci, insa am alungat repede gandul. O prostie, nu e de (pentru) mine. Vede lucruri care nu exista. 

De cate ori fac ceva singura, ma gandesc la biletelul acela. Poate asa mi-e dat mie sa duc unele lucruri-singura. Am mers la alta scoala decat copiii din vecini, nu am avut gasca niciodata, am calatorit singura adesea, sa mananc singura in vreun restaurant nu mai ma deranjeaza de mult timp, la cumparaturi chiar prefer sa merg singura, sunt mai eficienta, mai rapida decat daca as fi cu cineva. M-am obisnuit, nu tin neaparat sa am cu cine sa merg la baie sa imi pudrez nasul (nici macar nu fac asa ceva si sincer nici nu stiu la ce se refera expresia asta, cred ca e un nume de cod pentru altceva, de fapt). Si totusi, sunt unele lucruri pe care mi-as dori mult sa le fac alaturi de alti oameni.

Ca mersul la un concert, de pilda. Am aflat saptamana trecuta ca in Hard Rock Cafe va canta sambata Iyeoka. Am vazut anuntul si mi-am zis: oo, cat mi-as dori sa o vad si sa o ascult! Apoi am vazut ziua si ora: sambata, de la 22.30. Adica, mamica din mine gandea-excelent, o ora la care copiii mei dorm! Si maine e duminica, deci am putin ajutor...I-am spus sotului meu si el a sunat sa imi rezerve un loc. Apoi m-a intrebat daca ma duc singura. Pai de ce nu? Si el tot venea cu sugestii. Poate Adriana? Ea a vrut mult, imediat ce a aflat, apoi a intervenit o urgenta si planul a cazut. I-am trimis apoi un mesaj unui prieten. Vii cu mine la concert? Ma duc si singura, nu-i problema, doar ca e cam...trist. Trist era doar mesajul meu, credeti-ma. Mi-am dat seama de asta citind raspunsul lui politicos si rece: Nope. thnx pentru invitatie. Mi-am recitit mesajul si ma gandeam ca uneori nici prietenii nu pot vedea mai departe de coaja lucrurilor. O lege in comunicare si mai ales in vanzari spune ca nimeni nu face nimic pana nu vede care este beneficiul lui. Una este sa ii spui cuiva: vii cu mine in mall? (si de regula se gandeste ceva vreme pana isi serveste singur un beneficiu cat de de mic), alta este sa ii spui: n-ai bea o cafea in mall? (daca ii place cafeaua). In sms-ul meu - zero beneficii. Doar ceream (fara te rog) vino cu mine, ca sa nu fiu singura acolo. Nope. Corect, am zambit eu. Doar ca aveam in minte un haiku vechi, citit demult, care spunea cu aproximatie: Uite un cires inflorit/pacat/ ca nu e niciun prieten cu mine. 

Lucrurile frumoase se cer impartasite...
Ramasesem setata pe "trebuie sa gasesc pe cineva" sa mearga la concert, cum o sa ma duc acolo singura? L-am sunat pe Victor. Mi-a raspuns imediat, era la un stagiu aikido in Germania. Victor este un om foarte organizat, nu ar putea altfel sa faca munca pe care o face, sa scrie si carti. Nu imi faceam prea mari iluzii ca ar fi putut avea programul liber cu doua ore inainte de concert, dar tot l-am sunat. Haide, ma, nu fii suparata, lasa ca mai vine nigerianca asta si mergem atunci! Dupa ce am inchis, m-am gandit: ce ciudat, nimeni, nici sotul meu, nu admite ca m-as putea duce si singura! Inca doua prietene: imi iau sotul de la aeroport, sunt si asa in criza de timp, alta data, zi-mi mai din timp. Alta-ah, as merge, dar al meu trebuie pregatit din timp, sunt mai rau ca la mama, crede-ma. Am ras si am dat ultimul telefon: la taxi. 
In cateva minute eram echipata: ghete, o rochie-tricou, putin gloss, parul pieptanat si gata. 

Am intrat in Hard Rock Cafe, mi-am platit biletul si am lasat muzica sa imi strabata corpul. Imi vibrau coastele, insa inima imi batea linistita. Simteam ca mi-am recapatat puterea personala. Mai mult decat atat, simteam ca sunt protejata. M-am dus aproape de scena. Pe unul dintre instrumentele ei (canta folosind diverse-bol tibetan cantator, tambur, clopotei etc) scria Say yes. Say yes. :-)
Iyeoka emana energie pozitiva. Nu numai ea, toti cei care canta cu ea. Are o charisma incredibila, miscari fluide, unele hipnotice, un zambet larg, luminos si o caldura in voce care m-a topit. Nu m-am simtit singura nicio secunda, nici ridicola, nici nelalocul meu. Am lasat muzica sa imi strabata iar si iar corpul. Am inchis ochii si am dansat. Uneori intelegeam cuvintele si ma bucuram de ele, alteori ma purta doar muzica.
M-am intors acasa dupa aproximativ doua ore, fericita. Fac unele lucruri singura. Si recomand tuturor sa incerce. Si impartasesc bucuria asta nu cu un singur prieten, ci cu mii de prieteni.

Va canta si la Constanta, daca sunteti pe acolo, merita sa va faceti timp sa o intalniti.