Vinde inteligenta, cumpără mirare. De vorba cu un dream teacher

Ana Maria Stefanescu este dream teacher. 

Ii învață pe oameni să îsi urmeze, asa cum a făcut si ea, glasul inimii. 

A-ti urma inima înseamnă sa fii aici, complet, total, pe acest Pamant. Crede in ea, căci, marturiseste Ana, "pentru a ma apropia de ceilalti, trebuie in primul rand sa ma apropii de mine".

Ana este singurul terapeut din tara noastra certificat ca si Dream Teacher (Robert Moss School of Active Dreaming-Franta si SUA). 

Citeam undeva ca cu cat este mai vasta viziunea unui om, cu atat mai bogata este realitatea lui. Viziunea Anei, banuiesc eu, merge mai departe de aparentele lumii noastre solide. A devenit dream teacher, pentru a ne reaminti tuturor ca lumea noastra este o tesătura de vise. 

Pentru a ne învăta cum sa lucram cu energia visului, cum sa aducem energia din vise in realitatea noastra. Jung insusi a spus candva ca visul se continua chiar cand nu dormim si a pus la punct o tehnica numita Imaginatia activa, cu cele patru stadii ale sale. 

Pentru ca mi se pare una dintre cele mai frumoase ocupatii de pe pamant, aceea de a fi dream teacher, am rugat-o pe Ana sa ne impartaseasca mai multe despre experienta ei. Am rugat-o să ne povesteasca despre parcursul ei. 

             

La unul dintre workshop-urile facilitate de Ana

 la care am participat și eu în 2014  

 O las pe Ana sa ne spuna povestea ei. I-am trimis cateva intrebari doar, sa ii fie repere in povestea pe care o banuiam lunga, fascinanta, bogata in vise, detalii si sincronicitati. La randul vostru, daca aveti intrebari, i le puteti lasa aici, intr-un comentariu sau ii puteti scrie pe ana@drumulsprecentru.ro

Care-va-sa-zica, povestea asta cu visele a inceput...dintotdeauna. Uite, e bun prilejul asta, invitatia asta a ta de a scrie o poveste, Andreea draga  – imi dau seama ca in ceea ce ma priveste, visele intra la categoria ”count your blessings”.

Spun ca e o poveste care a inceput dintotdeauna pentru ca am fost o visatoare ”prolifica” de cand ma stiu. Nu mai stiu de cand ma stiu J  - probabil de pe la 3 ani sau cam asa ceva. Pot acum sa spun, cu recunostinta, ca e un dar – un dar si un dat, in acelasi timp. E ceva ce-a venit din interior, in mod firesc. In mod firesc si...insistent: suficient de insistent si suficient de intens cat sa faca sa taca scepticismul-vesnic-in-cautare-de-dovezi ce ma bantuia.

Pot acum sa spun, asadar, ca e un dar; insa atunci – atunci insemnand in copilarie, adolescenta si o buna bucata de vreme mai apoi – nu stiam asta. Mi se parea firesc si nici macar nu-mi notam visele. Vise premonitorii ? Insight-uri incredibile primite in vis legate de situatii, oameni si relatii ? Indicii clare apropos de cai de urmat ? Confirmari, mesaje, ghizi ? Eh, o coincidenta: uite, daca se mai intampla, atunci da, poate ca e ceva in legatura cu toata povestea asta. Hai, inca o dovada si gata, ca sa fiu sigura-sigura, poate doar mi s-a parut...si azi asa, maine-asa, au trecut ani.

Au trecut ani si habar n-aveam ce sa fac cu toate astea. Reconectarea definitiva si ”brutala” cu visele s-a petrecut in 2007-2008 – spun brutala deoarece coincide cu moartea mamei mele. A fost o trezire catre ceva mai adanc din interior – o trezire insotita de durere profunda, e-adevarat. M-am convins, in sfarsit, ca visele nu sunt ”doar” vise. Apoi, odata cu avalansa de vise legate de lumea de dincolo a venit intuitia faptului ca uneori in vise calatorim, ca accesam alte taramuri, alte realitati, alte traditii si ca este o abilitate ce poate fi pur si simplu exersata.

Apoi l-am gasit pe Robert Moss. L-am cunoscut acum cativa ani, in toamna lui 2011, la un workshop tinut de el in Amsterdam, cand lucram deja cu vise si terapia visului in cadrul programului de formare in terapii transpersonale. Stiam, simteam de-acum importanta viselor, tineam deja un jurnal de vise de ani buni si eram, cum spuneam mai devreme, in ”mijlocul” descoperirii unui adevar: ca visele nu sunt ”doar vise”, ci resurse inepuizabile de ghidare si creativitate; ca visele vorbesc despre felul in care se corpul se vindeca, despre ”trecut” si ”viitor”...ma rog, despre Timp. Ca visele vorbesc despre Pamant si Univers si sunt conectate la Campul infinit al constiintei colective. Visele sunt spatii in sine, la fel de ”reale” ca si realitatea cunoscuta in timpul zilei. Visele au legatura cu crearea de realitati si ca sa fii Visator inseamna sa fii...Calator. 

Visele vorbesc despre noi insine, asa cum suntem cu adevarat, sunt oglinzi pretioase si aliati in drumul catre propriul Centru.

Cand l-am descoperit pe Robert in urma unor însiruiri de sincronicitati si ”intamplari intamplatoare” (mai intai, prin 2010, am gasit forumul lui de lucru cu vise) am stiut instantaneu ca vreau sa fiu Dream Teacher. Era ca si cum gasisem ceva ce cautam de multa vreme. A fost un moment AHA de o intensitate incredibila, un sentiment de ”asta are legatura cu miezul fiintei mele”, de anticipare bucuroasa, de dar si daruire. In Octombrie 2011, in drum spre Montpellier, unde se tinea primul modul de formare, nu banuiam ca exact peste un an, in Octombrie 2012, Robert Moss va tine un workshop de 4 zile in Romania.  Ideea mi-a venit chiar acolo, intr-o pauza, in timp ce povesteam cu Robert despre...vise. 

Insa vreau sa ma intorc putin la vise, pentru a face o precizare importanta: nu este vorba despre a interpreta vise. Visele nu pot fi ”interpretate”. Visele pot fi visate, simtite, onorate, invitate, ascultate, date mai departe. Aduse in realitatea diurna. Niciodata ”interpretate”. Visele pot fi uneori simbolice, intr-adevar, insa exista un risc foarte mare de a ramane la acest nivel, foarte...intelectualizat, si nu in sensul bun al cuvantului. Asta este specific culturii vestice, pentru ca daca ne uitam la marile traditii de visare ale planetei, toate spun si demonstreaza acelasi lucru: un vis este propria lui interpretare ! Un vis se explica pe sine ! Nativii americani, tibetanii, traditia Kaballah, egiptenii, celtii, nativii aborigeni australieni – toti demonstreaza ca este despre a trece dincolo de nivelul psihologic al visului.

”Cale de manifestare”. Cam asta ar fi traducerea cuvantului tibetan pentru vis (milam). Interesant. Si adevarat, in acelasi timp. Visele pot fi privite, repet,  din mai multe puncte de vedere. Poate fi vorba despre o perspectiva spirituala, sau medicala, sau amandoua. Dupa ce Freud si Jung au dat ”startul”, din ce in ce mai multi medici, terapeuti si psihologi au inceput sa lucreze cu aceasta resursa fabuloasa si s-au dezvoltat din ce in ce mai multe scoli specializate pe analiza viselor si terapia prin vis. In felul asta, in sfarsit, viselor incepe sa li se dea atentia cuvenita.

Revin la ”cale de manifestare”. Exista energie creativa in vis. Reala. (vorbesc despre sensul de baza al cuvantului ”energie”). Visele sunt legate de energii, de elemente si de corpul fizic, asa ca prin intermediul visarii putem lucra cu toate si le putem intelege. Visul poate fi un mentor interior si o sursa de reamintire. Visul poate fi un ghid extraordinar - uneori, si pentru cei dragi noua sau cei cu care lucram. Sau pentru comunitatea, mai mare sau mai mica, din care facem parte. 

Cele mai bune idei au venit catre mine fiind cumva conectate tot cu lumea viselor si a visarii – cum este si World Day of Active Dreaming, de pe 10 Mai: o zi in care in toata lumea se vor tine evenimente si workshop-uri dedicate viselor si lucrului cu vise.

Spuneam ca se poate lucra cu un vis in foarte multe feluri – simbolic, shamanic, vis lucid, dream theatre...se poate lucra cu intrebarea ”ce parte din mine” etc etc. Se pot face teorii si interpretari savante la nesfarsit...si uneori asta poate fi foarte seducator, însă este vorba despre mult mai mult decat atat, si poate tocmai de aceea imi place atat de mult metoda învătata de la Robert, care se cheama Active Dreaming: pentru ca este vorba si despre a visa lumea întru ființare.

Teoria relativitatii a fost descoperita de Einstein in timp ce se afla intr-o stare asemenatoare visului. Beethoven a compus un canon in vis. Wagner a dezvaluit faptul ca "Tristan si Isolda" a fost compusa in urma unui vis. 

Omul de stiinta Otto Loewi a visat modul in care poate demonstra o teorie legata de felul in care se transmit impulsurile nervoase - a primit Premiul Nobel. Descartes a fost influentat de o serie de vise. Voltaire povestea despre vise in care compunea poezie si satira. Cantaretul Billy Joel a descris felul in care muzica si uneori versurile ("River of Dreams") cantecelor lui sunt "cadouri" primite in vis.

Si exemplele ar putea continua pe pagini intregi. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca toti acesti oameni ar fi cautat sa-si explice ”simboluri” si s-ar fi intrebat la nesfarsit ”oare ce vrea sa spuna visul?" 

Ce fel de oameni vin la workshop-urile de vise si cu ce pleaca ? Tot felul de oameni – oameni care cauta, oameni care intuiesc, oameni sceptici, oameni care viseaza si oameni care nu viseaza. Pleaca cu o metoda simpla, practica si extrem de eficienta in ceea ce priveste abordarea viselor. Si abordarea propriei vieti, extrapoland: deoarece constienta in vis si constienta din realitatea diurna se influenteaza reciproc.

Ce mi-a adus mie personal lucrul cu vise ? Incredere in glasul inimii, încredere in a-mi urma propria cale, incredere intr-o ordine subtila a Universului. 

Confirmarea faptului ca doar fiind autentic(a) poti atinge bucuria din interior.

* Cuvintele din titlul articolului Vinde inteligenta, cumpăra mirare ii apartin  lui Rumi.