Depresia-pata de petrol de pe apa sufletului


"Nu izbuteam sa am vreo reactie. Ma simteam inerta si pustie, asa cum se simte, probabil, miezul unei tornade, miscandu-se plictisit in centrul harababurii din jur." (Sylvia Plath, Clopotul de sticla)

Banuiesc ca stiti cum a sfarsit Sylvia Plath? Vedeti info si aici.

Folosim cu mult prea mare lejeritate cuvantul, unii dintre noi fara a banui macar ce inseamna depresia. In plus, in cartea lui Solomon am citit ca depresia este recunoscuta in doar 40% dintre cazuri la adulti si 20% dintre cazuri la copii, asa ca poate n-ar strica sa ne informam mai bine in privinta simptomatologiei. 

Cartea lui Andrew Solomon-rod a cinci ani de munca-este extrem de valoroasa-nu numai ca ofera o sinteza (despre depresie s-a scris enorm, insa nimeni pana la el nu a sintetizat informatiile cunoscute), dar si arunca asupra subiectului fascicole de lumina din mai multe surse: propria marturie, sincera, deschisa, marturiile altor persoane diagsnoticate cu depresie, referinte literare (sunt citate de ex Sylvia Plath si Virginia Woolf-scriitoare care s-au sinucis din cauza depresiei), referinte istorice, politice, filozofice, medicale, stiintifice. 

Am rugat o prietena psihoterapeut sa scrie un guest post in care, folosindu-se de informatiile din DSM IV (Diagnosticand Statistical Manual of Mental Disorders), dar si de experienta ei clinica, sa ofere cateva indicii pentru a putea recunoaste simptomele depresiei. Cand este cazul ca cineva sa mearga la psihoterapeut sau la psihiatru? Articolul va fi postat cel mai probabil saptamana viitoare. 
In discutia noastra la telefon mi-a vorbit la un moment dat despre beneficiile depresiei. Stiu, prima reactie este sa spunem: multumesc frumos, dar nu, ma lipsesc. Si de depresie si de beneficiile/darurile ei! Mi-am amintit apoi ca pe lumea aceasta lucrurile sunt mereu duale, nu exista nimic fara partea adversa. Nota pozitiva din cartea lui Andrew Solomon este data tocmai de recunostinta, recunoasterea si intelegerea pe de-aintregul a tututor darurilor oferite de depresie. Iata ce marturiseste autorul in finalul cartii:

"In ziua fericita in care o sa uitam de depresie, o sa pierdem foarte mult odata cu ea. Daca pamantul s-ar putea hrani pe sine si ne-ar putea hrani si pe noi fara ploaie si daca am pune stapanire pe vreme si am declara ca trebuie sa fie mereu soare, oare nu am duce dorul zilelor cenusii si al furtunilor de vara? Asa cum soarele, cand apare in rarele zile de vara englezeasca, dupa zece luni de cer mohorat, arata mai stralucitor si mai limpede decat poate arata la tropice, tot asa si fericirea proaspata pare imensa si invaluitoare si depaseste tot ce mi-am inchipuit vreodata. Lucru destul de ciudat-mi-e draga depresia. nu mi-e drag sa o traiesc, dar mi-e draga ea insasi. Mi-e drag de cel ce sunt dupa ce ea a trecut." (pp. 557-558)
"Opusul depresiei nu este fericirea, ci vitalitatea, iar viata mea, acum, cand scriu asta, este-chiar si cand e trista-plina de puterea de a trai. Poate ca iar o sa ma trezesc din somn candva, anul viitor, candva, fara mintea mea; probabil nu o sa stea in preajma tot timpul. Totusi, intre timp, am descoperit ceea ce ar trebui sa numesc suflet, o parte din mine insumi pe care nu mi-as fi inchipuit-o pana intr-o zi, acum sapte ani, cand Iadul mi-a facut o vizita neasteptata. E o descoperire pretioasa." (pag 558)

Am imprumutat titlul postului din comentariul Cristinei, o cititoare. M-a impresionat profund modul in care a descris depresia-ca pe o pata de petrol pe apa sufletelui. Pasarile (gandurile, emotiile) isi lipesc penele si nu mai pot zbura....

Pana cand primim articolul cu informatiile legate de simptomatologia depresiei, va ofer un mic dar. Le-am scris astazi celor de la libris.ro cu rugamintea de a oferi ei cartea gratuit unui cititor al blogului. Au fost de acord si le multumesc mult. Sper sa ajunga cartea la cel/cea care are cea mai mare nevoie de ea. 

Pana duminica, 11 mai, puteti lasa un comentariu aici, urmand ca luni sa extrag un nume castigator, folosind random.org. Cartea va intra in posesia castigatorului saptamana viitoare. Va tin pumnii!

Comentarii

Corina Gligor a spus…
M-as bucura sa am prilejul sa citesc aceasta carte. Iti multumesc pt oportunitate.
Anonim a spus…
Interesant si bine de stiut, cu siguranta din carte aflam mai multe!
Marina a spus…
Chiar am vrut s-o comand ieri, dar...inca n-au intrat banii :-) Poate am putin noroc :-)) Multumim!
Ella a spus…
Cuvintele astea:"Opusul depresiei nu este fericirea, ci vitalitatea" au avut puteri revelatoare asupra mea. De cand am citit prima postare in care le-ai scris, doar la ele ma gandesc. Multumesc din suflet!
Anonim a spus…
Ia-i omului gandurile triste si meditatia... starea de "planta"... si nu se va mai putea bucura de fericire.

Nush de ce mi-a venit asta'n cap:) Dar nah! " Mi-e drag de cel ce sunt dupa ce ea a trecut."

Superb articolul! Mi-a placut c-ai adus in discutie dualitatea... ying si yang :)
Cristina a spus…
Si eu am avut un episod depresiv. A fost teribil de greu...
Ma intereseaza cartea pentru lumina ei pozitiva. La cat de greu e sa te lupti cu depresia pare ireal sa vezi si ceva pozitiv in ea !
Cristina
Anonim a spus…
"Demonul amiezii. O anatomie a depresiei“, o carte fascinantă aflată la al doilea tiraj, după doar trei săptămâni (!) de la apariţie - sursa: Editura Humanitas
Anonim a spus…
Când auzeam oameni spunând că sunt depresivi, ceva în minte nu rezona cu cuvântul ăsta. De ce nu deprimați? De ce nu triști? N-am bănuit niciodată că la un moment dat aveam să aflu adevăratul sens al cuvântului depresie. Deși cu multe coborâșuri și mai puține suișuri de-a lungul vieții, mereu m-am simțit și m-am dorit puternică, stăpână pe mine și emoțiile mele. Numai că am dat o conotație nepotrivită acestor atribute: începusem să refulez totul, să ignor și să fac abstracție, să nu-mi permit să simt. Așa credeam eu că înseamnă să fii o femeie de fier, un titlu pe care l-am râvnit nespus. Până când am clacat. Și de-atunci, o lungă perioadă mă uitam în oglindă întrebând cine e în reflexie? Nu puteam să accept că sunt eu. Până am aflat că e boala celor puternici, că e pata de petrol pe apa sufletului. Și am început să amestec și să mestec până pata s-a dispersat în pete mai mici. Nu știu dacă acum sunt mai bine sau nu, dar știu că acum mă lupt cu toate puterile să filtrez de o mie de ori apa, ca să se ducă tot petrolul. Ca păsările și florile și cerul să se oglindească în ea, nu să se înece în petrol. Au făcut-o deja prea multe, prea mulți.
Lore a spus…
Depresia - spunea maica Siluana Vlad - este strigătul sufletului că NU MAI POATE TRĂI FĂRĂ DUMNEZEU.

http://www.crestinortodox.ro/conferinte-audio-mp3/maica-siluana-vlad/sursa-depresiei-omului-modern-718.html

Multumesc