Asa poruncea Dan, fratele meu, cautandu-ma prin casa. Imi placea mult sa ma ascund de el. Se prefacea ca ma cauta, recita iesi papucule de sub pat, iesi papucule, iesi si cand ma bufnea rasul (mereu, inevitabil) ma gasea si ma smotocea minute bune.
Aseara baietelul meu mi-a spus ca ar vrea un frate mai mare. Am fost foarte surprinsa, este prima data cand aud asa ceva de la el. Serios? L-am impuns eu putin, ca sa vad ce mai spune, cine stie cum de i-a venit gandul asta, poate vreo discutie la gradinita? Da, imi zice el. As vrea si eu un frate mai mare, pe care sa il cheme (eu nici nu mai respiram) Spiderman!! Sau Superman! Si sa vina peste tot cu mine.
Mi-am amintit aseara ca am un frate mai mare. Un frate cu care am impartit prea putin timp-practic primii trei patru ani din viata mea....Ni s-au mai intersectat apoi drumurile de doua trei ori, cat sa constatam ca am crescut atat de diferit, incat, daca nu ar fi fost baza aceea, insula noastra de dragoste, primii mei ani, nu am fi avut prea multe sa ne spunem... Un frate care m-a adorat, care m-a protejat, care mi-a pieptanat parul, mi-a facut mancare, m-a dus de manuta oriunde a mers el (inclusiv la scoala am mers cu el), mi-a cantat cantecele, m-a facut avion, mi-a spus uneori ce are pe suflet, desi eram foarte mica. Daca am fost in siguranta, in primii ani, am fost pentru ca era el prezent langa mine. Un frate blond si cu o inima mare si buna ca painea facuta in casa. Imi spune, in rarele momente cand vorbim, pe mess sau pe facebook: "surioara". Ce mai faci, surioara? Esti bine?
Sunt bine. Eram si mai bine, sunt sigura, daca parintii nostri aveau intelepciunea sa nu ne desparta. Sa se desparta ei, dar pe noi sa ne fi lasat impreuna....
Ieri ma gandeam ca inteleg greu oamenii care declara ca nu au regrete, ca ar face totul absolut la fel...eu am inceput sa notez intr-o agenda o lunga lista de regrete. Multe lucruri care mi-ar fi placut sa se deruleze altfel. Unul, printre cele mai mari, este ca nu am crescut impreuna.
 |
| Eu sunt cea mai micuta din poza, in bratele lui Dan, pe coltul mesei. Eu si sarbatorita stateam in capul mesei. Am trecut la Dan in brate pana am facut poza... |
Comentarii