In ianuarie m-a vizitat un prieten din nordul tarii. Am povestit, printre altele, de obiectivele pe care ni le propunem pentru 2014. Mie imi plac obiectivele, sunt un fel de borne, de puncte de reper, ma obliga sa ma misc. Unul dintre obiectivele care intai l-au lasat cu gura cascata, apoi l-au facut sa rada, apoi sa exclame: bravo, te cred in stare! a fost legat de dorinta mea de a fi intr-o forma fizica maxima. A trecut jumatate de an si nu sunt. Nu mi-e nici rau, dar nici abdomenul patratele nu il am. In timpul sarcinii cu Miruna nu am luat multe kilograme in plus, din fericire, asa ca revenitul la o forma apropiata de cea de dinainte nu a fost dificila. Insa...corpul meu striga dupa miscare, are nevoie de tonifiere, de definire a musculaturii, are nevoie sa redevina mai elastic. Si toate astea se obtin prin sport, prin miscare zilnica. Imi doream, pe langa un corp mai zvelt si mai tonifiat si o stare psihica excelenta, pozitiva, mai multa energie si mai multa lumina pe chip.
Suntem la jumatatea anului si pana acum m-am invartit in jurul cozii. Am descoperit niste oameni pe care ii citesc si ii admir, mi-am cumparat ceva haine sport, am avut chiar niste tentative de a ajunge la kangoo jumps, power yoga, hatha yoga. Nu din lene nu ajung, nu imi este lene si motivatia este mare. Miruna este prea mica, inca alaptata, Vladi cere si el multa atentie, iar orele in care o pot lasa cu tatal ei sunt putine, cel mai adesea in week-end. N-am gasit inca formula, sala, orarul care sa fie fix pe nevoile noastre (adica am gasit, dar costa cat o vacanta in Zanzibar). Sau poate n-am cautat suficient. Cert este ca in afara de urcat-coborat scari, mers pe jos mult, cateva posturi yoga (asane) si ceva abdomene cu Miruna cocotata pe picioarele mele nu am mai facut mare lucru.
Simt ca am bifat toti pasii mici-gen achizitionat echipament, identificat tipul de miscare dorit, bun pentru mine, Miruna mai mare, mai independenta...poate ca voi folosi mai bine a doua jumatate a anului ca sa imi ating obiectivul-un abdomen ferm, cu patratele, picioare tonifiate si o stare generala de exceptie. Sarcinile au lasat urme, normal, insa ele nu trebuie plimbate pe trupul meu pana la adanci batraneti.
Oamenii acestia ma motiveaza si ma inspira. Pe Anka si pe Costin ii cunosc personal, pe ceilalti nu, dar nu e timpul pierdut :-)
Cititi textele lor din urma, ca sa le intelegeti istoria, motivatia, parcursul frumos.
Filme aici si aici si aici si aici (preferatul meu). Daca mai stiti voi altele, spuneti-mi si mie!
Aici carti-biografii ale unor mari sportivi: Roger Federer, Andre Agassi, Pete Sampras, Rafael Nadal.
Andreea Vasile
Anca Moraru (Berger)
Costin Miu
Andrei Rosu
Florin Chindea
Comentarii