Amintiri dureroase

Nu am televizor, insa stirile tot ajung la mine. Deschid pe telefon cateva ziare si rulez titlurile. Asa am citit si titlul care anunta ca un actor roman a fost arestat pentru pedofilie si pornografie infantila. Sunt sensibila la subiectul acesta, am stocate in mine niste rani si niste intrebari fara raspuns. 
Sunt si mama si gandul ca cineva vreodata mi-ar putea abuza sexual si emotional copiii-numai gandul-ma face sa imi pierd mintile si sa imi imaginez fara putinta de a ma opri cele mai ingrozitoare torturi la care as supune agresorii. Oricat de pasnica va par din afara, va asigur ca sunt in stare sa scot ochii cuiva cu mainile goale, sa ii rasucesc marul lui adam pe degete, sa ii feliez penisul cu satarul de la macelarie si sa i-l indes pe gat pana moare sufocat. Si nici macar nu m-as racori, ce sa mai zic de schimbat ceva.....Dar da, asta le-as face. Intotdeauna legile mi se vor parea prea blande si protective cu pedofilii. Si sa nu incercati vreunul sa imi explicati cum era pe timpuri in Grecia sau mai stiu eu unde, cand chiar parintii ofereau barbatilor cetatii fii lor pentru a le satisface placerile sexuale. Sau ca asa e in natura lucrurilor sau ca asa e de cand lumea sau ca real, sunt mai multi pedofili in umbra, decat oameni normali. Alt gand care ma innebuneste. Nu vreau sa aud nimic din toate astea. Copiii ar trebui crescuti cu dragoste, in siguranta, pretuiti si ghidati treptat de-a lungul anilor sa descopere si sa se bucure atunci cand va fi timpul de o viata sexuala satisfacatoare, intima, sacra. Sa pretuiasca sexualitatea ca pe ceva ce le da ocazia sa traiasca temporar sentimentul uitat de uniune, de fuziune. Sa guste frumusetea, splendoarea si caracterul sacru al actului sexual atunci cand iubirea, pretuirea si grija ii unesc pe doi oameni. 

Am fost o copila micuta si slabuta. Pe la 9-10 ani aveam doua bete pe post de picioare, cu genunchi proeminenti ca africanii flamanzi. Fata lunga si ochii mari, seriosi. Eram mai degraba tacuta si observatoare. Vorbeam ingrijit, pentru ca citeam mult. Daca atragea ceva atentia la mine, atunci modul de exprimare era. Nu fizicul. Oamenilor le placeau, auzeam des, timbrul meu, tonul cald si cuvintele neasteptate care imi ieseau din gura. Mereu se mirau de vocabularul meu. Asta imi amintesc de la varsta aceea. Fizic, eram un copil nedezvoltat suficient, o legatura fragila de oase in crestere si piele. O legatura atragatoare pare-se pentru un domn cu burta, aflat cam la 40 de ani. Ma trimisese mama la piata. Imi amintesc perfect dimineata aceea. Mergeam cu plasa de panza fluturand pe langa picior, cu banii stransi in pumnul celalalt, imbracata intr-o fustita clos pana la genunchi si un tricou. Strabatusem jumatate de drum pana la piata, cand am auzit in spatele meu ceva. Niste bolboroseli care imi faceau pielea de gaina. Am intors capul si am vazut. Am marit pasul cu inima batand nebuna in coastele mele slabe, dar nu mi-am putut feri urechile-omul (animalul) din spatele meu, trimis de nevasta la piata, profera cu pofta tot ce mi-ar face.....Imi era frica, greata, un amestec intens de stari incat, daca nu ar fi existat in mine stropul de tarie care ma ajuta sa razbesc in toate, as fi clacat. Am ajuns la piata cu libidinosul in spatele meu, la un metru. Am cumparat tremurand ce trebuia, apoi am traversat strada, cu gand sa schimb traseul spre casa, sa ma pierd. Mergeam repede, ma dureau picioarele, imi tremura sufletul si pana acasa mi se parea ca mai am o vesnicie. Cand am intors capul la un moment dat, dorind sa ma linistesc putin, sa mai reduc ritmul, sperand ca m-a pierdut, l-am zarit aproape, ranjind bolnav, pofticios. Imaginea mea si a lui la cativa metri in spatele meu imi provoaca  si acum greata si durere. Ce putea pofti la mine un om ca el? Nu aveam forme, nu aveam fund, sani, par matasos, nu aduceam nici pe departe a Lolita. Cativa metri mai in fata, un barbat tanar isi plimba copilul in carucior. Eram doar noi pe strada...un tata tanar, eu si individul. M-am dus glont catre tanarul tata si am sperat din suflet sa inteleaga, sa ma ajute...sa ma protejeze. Mi-am pus mana in mana lui si l-am rugat dintr-o suflare sa ma conduca pana acasa. Sa se prefaca ca ma cunoaste, pentru ca ma urmareste un barbat ciudat. A fost socat. Daca ii turnam brusc o galeata de apă rece in cap, cred ca isi revenea mai repede. A intors capul, l-a vazut pe individul care incetinise pasii, fara sa ma scape din ochi, apoi s-a uitat in ochii mei. Deja aveam lacrimi. Daca imi dadea drumul la mana si ma lasa acolo, pe strada pustie, nu stiu ce faceam, ce ar fi urmat pentru mine...M-a tinut strans, m-a dus pana acasa fara sa scoatem un cuvant pe drum. Nici macar nu ne-am privit. Acasa am plans in hohote in bucataria in care mama ma asculta consternata. L-a trimis pe tata pe strazi, iar pe mine m-a certat ca am tacut. Ca trebuia sa ii zic vreo doua in gura mare la piata, sa auda oamenii. Imi trecuse si mie prin cap. Apoi am avut o imagine in minte care mi-a inchis gura imediat: el parea un barbat respectabil. Matur. Putea sa pretinda ca este tatal meu si ca sunt obraznica. Ma putea lua de acolo pe sus, doar de o aripa si nimeni nu s-ar fi mirat prea tare. Mama a fost socata de rationamentul meu. Aveam dreptate, stia si vedeam ca ii plange inima de mila mea, de neputinta de a ma proteja de astfel de oameni. Mai tarziu aveam sa aflu ca avea si ea povestile ei, ranile ei, cicatricile ei, ca mai toate femeile pe care le cunosc. Unele au trecut peste, pot povesti, altele au ingropat atat de adanc amintirile acestea, incat nici nu si le mai amintesc. 

Copiii simt placerea sexuala intens. Nu neg. Exista masturbare primara, exista anumite jocuri de descoperire a sexualitatii. Toate astea nu dau insa dreptul niciunui adult sa isi procure placere folosindu-se de copii. Mintindu-i, ademenindu-i sau bruscandu-i. Copiii au dreptul sa creasca drept, frumos, sa se bucure de corpurile lor atunci cand e vremea, cand decid ei, cand sunt pregatiti fizic si psihic. Sa fie educati in privinta caracterului sacru al sexualitatii. Sa aspire si sa spere ca sexualitatea le va aduce implinire, intimitate, bucurie, apropiere tandra de alta fiinta. Copiii nu sunt jucarii sau obiecte sexuale si nu pot fi tratati ca atare de niste oameni incapabili sa gaseasca satisfactie in relatii armonioase cu alti adulti. 

Imi displace ca am abordat subiectul acesta. Stirea despre dl actor cu preocupari speciale m-a dus cu gandul la suferinta copiilor abuzati. Unii dintre ei pe termen lung, fara sa poata vedea cale de scapare. Agresorii sunt parte din familie. Am citit si despre cazul austriecei Sophie....:-(
As vrea sa ne rugam si sa postim impreuna saptamana viitoare, asa cum am facut-o deja de cateva ori pana acum, pentru copiii ale caror vieti contin si o parte intunecata: o parte violenta, obscura, dureroasa. O parte in care din peisaj fac parte mirosuri, secretii, ochi sticlosi si gafaieli animalice de care un copil nu ar trebui sa aiba parte. Nici macar in filme. Sa ne rugam sa fie protejati de ingeri, sa ne rugam ca agresorii lor sa simta mila si compasiune, sa renunte, sa se schimbe. Sa ne rugam pentru lumina care sa ne vindece intunericul din inimi si minti. Iar eu mai ma rog sa fiu iertata pentru toate gandurile criminale pe care le nutresc la gandul, doar gandul nebun, ca exista poate, in proximitatea mea, oameni care imi privesc copiii ca pe obiecte sexuale. Un gand care apare rar, caruia i-am dat azi destula apa la moara....si pe care il regret. Nu suficient cat sa il si impiedic...