De curand cineva mi-a spus ca daca ar avea bani multi, ar face mult bine celor din jur. Ce ai face? am fost eu curioasa. Sunt atatea de facut, mi-a raspuns el. De la imbunatatit conditiile in spitale, as asigura o masa calda celor care stau pe strada, as face un centru de educatie. Nu stiu acum clar, sigur as gasi. Bani sa am! Faci ceva acum? am mai intrebat. N-am vrut sa fiu rea, nici macar malitioasa. La cat patos pusese in cuvintele rostite mai devreme, am crezut ca poate este deja voluntar pe la vreun centru. Desi...daca ar fi fost voluntar, atunci, ma gandesc, ar fi stiut mai bine si ce sa faca cu banii cei multi la care visa.
Nu este singurul care fantazeaza asa. Si daca fantezia asta cu banii multi ar deveni realitate, ajutorul dat de el ar fi ca o pietricica aruncata intr-un hau de suferinta. Ar pansa, dar nu ar vindeca.
Cred ca puterea reala este de fapt "a saracilor". In ghilimele. A celor ca mine si ca tine. La noi trebuie sa ne uitam, nu la cei cu conturile arhipline. Au si ei puterea lor, dar limitata. A noastra este nelimitata, gratis, puternica, utila. Ma refer la puterea rugaciunii. Daca am investi timpul si energia in rugaciune, nu in fantezii cu "ce as face daca as castiga la loto" si daca am face asta concertat, simultan, eu sunt sigura ca rezultatele ar fi spectaculoase. S-au efectuat multe experimente stiintifice care au divedit ca rugaciunea concertata are efecte directe si masurabile asupra calitatii vietii. (vezi aici infos).
Orice lucrare incepe intai din nevazut. Apoi se intrupeaza. Orice realizare omeneasca a fost intai energie pura, vis in inima cuiva, intentie.
Ca sa nu mai stam in asteptarea potului cel mare, ca sa nu ne mai irosim energia interioara judecandu-i pe cei care au mai multi bani ca noi sau fantazand in desert, cred ca ar trebui sa ne punem pe treaba.
Sa ne folosim energia, clipele libere si bunele intentii pe care cu totii, cred, le purtam in inima pentru a ne ruga cu credinta pentru cei din jurul nostru. Chiar si simpla intentie, simplul gand bun indreptat catre cineva aflat in nevoie ajuta, sunt sigura, mai mult ca un pumn de bani. Ii poate aduce speranta, o doza de seninatate, il poate ridica si ajuta sa treaca mai lesne peste dificultati.
Suntem atat de multi...liberi. Cu puterea la purtator. Nu in portofel sau in cont, ci in inima. Daca am fi si uniti, am putea schimba rapid fata lumii. E posibil sa aveti acum un zambet pe fata :-). Ce daca, eu stiu ca sufletele voastre stiu deja ca am dreptate.
Am intalnit-o cu ani in urma pe Jasmuheen la Bucuresti. Ea m-a amuzat cu afirmatiile: in univers sunt multi ingeri someri, dornici sa creasca, ajutandu-ne. Si noi nu ii angajam, pentru ca dorim sa facem totul singuri. Nu stim ca ei sunt acolo, doritori de un nou job, asa ca luam asupra noastra toate problemele si ne zbatem sa le rezolvam. Putem angaja o armata de ingeri, unul care sa ne gaseasca rapid un loc de parcare bun (am niste povesti cu ingerul meu pus la treaba!), un inger care sa ne scoata in cale oportunitati bune etc.
Nu ma pot opri sa nu ma gandesc ca asa cum in univers sunt multi ingeri fara job, care nu evolueaza, nu cresc in ierarhia divina, pentru ca nu le dam sansa sa ne fie de folos, la fel si pe pamant, sunt multe inimi neangajate in vreo cauza care sa transceada propria persoana si propriile nevoi. Multe inimi care ar putea muta muntii din loc cu puterea, lumina si frumusetea lor. Sa le punem la treaba, e timpul!
Va propun sa ne unim in intentie luni, 7 iulie. O zi de post si de indreptat gandul bun catre sufletele copiilor romani care s-au sinucis de dorul parintilor plecati la munca in strainatate. Sunt multe astfel de suflete. De curand am citit un articol, povestea unui baietel de opt ani, ramas la tara in grija bunicilor batrani. Niculaie s-a spanzurat de dorul mamei plecata la munca in Italia. De dor de iubirea mamei, doborat de munca grea la camp, de tristete si neputinta de a face fata unei lumi crude, nepasatoare. Nu pun link catre articolul respectiv, am plans eu destul pentru durerea lui, nu vreau sa va intristez. Povesti ca a lui mai sunt....Daca simtiti ca aveti nevoie de un imbold mai serios sa va alaturati luni invitatiei mele, atunci cautati-le pe net, plangeti si ...folositi-va puterea.
Gandul bun trimis in lume lucreaza atat pentru cel catre care este indreptat, cat si pentru cel care il emite.
Luni-zi de post si rugaciune pentru sufletele copiilor care au ales moartea si ganduri bune, de putere si speranta, trimise copiilor ramasi acasa singuri, fara parintii lor.
Dati mai departe vestea si mie lasati-mi un semn, sa stiu ca suntem impreuna. Multumesc!
Pentru mintile care au nevoie de hrana, recomand:
Comentarii
Strugurii sunt acrii? Nu inteleg de ce cei cu bani ar avea putere mai limitata decat tine. e un mod de consolare si un mod de a arata ca inca ai prejudecati.
Ma refeream la tipul de ajutor care face diferenta. Mai citeste o data textul si treci macar cu un strat peste primul nivel de intelegere. Poti? Nu pari sa ai habar la ce ma refer....dar mai incearca...
Cristina
Mai facem, da? Este atat de usor.