"Cand societatea in care traim este foarte bolnava, ne facem o citadela in care incercam sa pastram valori si frumuseti. Ce facem cand trebuie sa iesim afara?" intreba pe facebook zilele trecute Ella
Pun pariu ca mai toti v-ati gandit cu tristete si poate si cu ceva resemnare la problema aceasta. Ella are si doua variante de raspuns, doua lucruri pe care le incearca atunci cand lumea ei intra in coliziune cu lumea...de afara. Ori incearca sa ignore, ori incearca sa schimbe ceea ce se poate schimba. Banuiesc ca multi ganditi asa.
Din experienta mea practica, niciuna dintre aceste variante nu imi ofera protectie. Pot sa ignor, sa intorc capul, sa imi tin privirea atintita pe lucrurile frumoase care ma bucura. Insa nu pot nega/sterge ceea ce tocmai am vazut sau trait. O urma tot ramane in mine, o atingere pe care nu o pot inlatura. Ea doar se estompeaza pe masura ce trece timpul. Si pe masura ce se aduna astfel de urme, scade increderea in lume, in frumusetea ei. Cred ca am mai pomenit aici de exercitiul cu apa contaminata cu un strop de cerneala. Cum o facem sa redevina limpede? Turnand si mai multa apa curata pana cand apa din pahar este din nou clara. In viata reala, asta presupune munca asidua, concentrare. La un gram de mizerie, o tona de frumusete. Si nimeni nu iti garanteaza ca, tocmai cand esti concentrat sa torni apa curata sa limpezesti apa, ( a se citi viata, zilele, gandurile) cineva nu vine sa iti picure din nou cerneala in apa.
Nici cu schimbatul nu am experiente prea trainice. Sigur, se pot face mici operatiuni pe ici pe colo. Nimic profund, nimic orchestrat catre un scop superior, nimic de durata. Oamenii se schimba doar daca decid ei din interior sa adopte alta cale. Nimeni nu poate schimba pe nimeni. Poate influenta, inrauri, insa nu schimba din radacini.
Omul sfinteste locul. De acord. Se pot aduce imbunatatiri multor situatii, uneori doar prin simpla prezenta. Daca ignoratul presupune o inabusire a situatiei in interior, schimbatul merge si actioneaza (cu acelasi folos scazut) in exterior. Din nou multa munca. O munca supusa unor variabile greu de anticipat si controlat, oricum.
Varianta mea de raspuns, probata ani de-a randul este alta. Nu ignor, nu incerc sa schimb la altii. Am incercat si asa, insa doar ma risipesc si nu simt nicio satisfactie, pentru ca e ca si cum as construi castele pe nisip. Se naruiesc mai devreme sau mai tarziu.
Ceea ce imi este mie de un real folos, vizibil, este sa imi mentin nivelul vibratiilor sus. Cu cat gandurile mele sunt mai elevate si orientate catre divin, cu atat viata mea este mai fluida, mai simpla. Intalnesc numai oameni zambitori, amabili, au loc coincidente fantastice, sincronicitati. Pot gusta viata, in splendoarea si frumusetea ei. O pot banui si mai minunata decat mi se arata: magica, vie, complexa si simpla in acelasi timp. Cand am brese in sistem, adica cand energia mea este contaminata, joasa, ghiciti: draci in trafic, vanzatoare insolente, oameni care dau la propriu peste mine pe strada de parca as fi invizibila, replici taioase, conflicte. O salata haotica, dureroasa. Consecintele le stim cu totii: consum energetic teribil, insomnii, dureri de cap sau de stomac, furie, umilinta etc. Cand sunt intr-un conflict, pe langa starile insirate mai sus, mai ma simt si vinovata, profund ingrijorata: stiu ca problema nu este neaparat la celalalt, cat la mine. Vibratiile mele si-au pierdut calitatea si frecventa inalta (cauze-oboseala fizica si psihica, am permis grijilor sa imi roiasca prin minte prea multa vreme, am stat in compania unor oameni cu vibratii joase, telurice, cu interese marunte si deconectati de la divin etc) si atunci se creaza brese care permit patrunderea in campul meu a unora si altora.
Vibratiile inalte, curate sunt cele specifice iubirii, aprecierii, bucuriei si recunostintei (va poate fi de mare ajutor cartea aceasta). De cate ori in cursul unei zile spunem? : oh, iubesc chestia asta la tine! sau Apreciez mult faptul ca am un restaurant dragut in apropierea biroului! sau unui coleg Apreciez ajutorul si prezenta ta, multumesc! sau Sunt recunoscatoare pentru...si pentru....si pentru...si pentru......
Suntem mai degraba obisnuiti si inclinati sa criticam, sa comparam, sa judecam, sa subminam. Asta pare sa ne creasca noua puterea personala. Certurile in sine nu sunt altceva decat lupte pentru energia celuilalt. Moduri de a lua cu japca inca o uncie de energie, cand a noastra este in cadere libere. Insa puterea aceasta este doar foc si fum, lasa ruine sufletesti in urma....Nu este genul de putere stabila, corecta, curata pe care sa ne-o dorim.
Obisnuintele se pot forma prin exercitiu facut cu convingere, sistematic, regulat. Cu intentie, sustinut, urmarind obiectivul: acela de a mentine frecventele vibratorii personale inalte, cat mai curate. Si atunci evantaiul se va deschide si vom putea simti si trai efectele: o viata in care nu mai trebuie sa ne aparam valorile intr-o citadela-fortareata, ci o viata in care a impartasi devine valoarea principala. Si ca sa impartasesti, este necesara deschiderea fara teama.
Mai exista un aspect important aici. Atunci cand lucram pentru a ne mentine vibratiile (emanatiile energetice) sus, acordate pe frecventa unor emotii pozitive ca bucuria sau recunostinta, ne facem nu numai noua insine un serviciu. Si celorlalti. In realitate, eu mereu am simtit ca am un singur job adevarat. Restul sunt subcontracte. Insa contractul principal este intre mine si divinitate. Ceea ce sunt si ceea ce fac influenteaza subtil si definitoriu intregul. Daca vrem sa schimbam lumea si atmosfera ei, atunci chiar trebuie sa urmam ad literram cuvintele lui Ghandi: sa fim noi schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume. Suntem interconectati. Ne influentam subtil in zeci de mii de moduri. Daca fiecare lucreaza cu sine, atunci isi va eleva fiecare energia lui. Si una langa alta vom putea alcatui o noua tapiserie energetica. Este ca si cum vom depune in inconstientul colectiv seminte din ceea ce ne dorim sa experimentam aici, in siguranta si bucurie.
Ce parere aveti? Sper ca am reusit sa expun cat de cat coerent varianta mea de raspuns.
Spor la practicat azi bucuria, aprecierea, recunostinta si iubirea. Este mai usor decat pare. Fiti consecventi si increzatori. Veti vedea aievea cum se reconfigureaza realitatea.
Pun pariu ca mai toti v-ati gandit cu tristete si poate si cu ceva resemnare la problema aceasta. Ella are si doua variante de raspuns, doua lucruri pe care le incearca atunci cand lumea ei intra in coliziune cu lumea...de afara. Ori incearca sa ignore, ori incearca sa schimbe ceea ce se poate schimba. Banuiesc ca multi ganditi asa.
Din experienta mea practica, niciuna dintre aceste variante nu imi ofera protectie. Pot sa ignor, sa intorc capul, sa imi tin privirea atintita pe lucrurile frumoase care ma bucura. Insa nu pot nega/sterge ceea ce tocmai am vazut sau trait. O urma tot ramane in mine, o atingere pe care nu o pot inlatura. Ea doar se estompeaza pe masura ce trece timpul. Si pe masura ce se aduna astfel de urme, scade increderea in lume, in frumusetea ei. Cred ca am mai pomenit aici de exercitiul cu apa contaminata cu un strop de cerneala. Cum o facem sa redevina limpede? Turnand si mai multa apa curata pana cand apa din pahar este din nou clara. In viata reala, asta presupune munca asidua, concentrare. La un gram de mizerie, o tona de frumusete. Si nimeni nu iti garanteaza ca, tocmai cand esti concentrat sa torni apa curata sa limpezesti apa, ( a se citi viata, zilele, gandurile) cineva nu vine sa iti picure din nou cerneala in apa.
Nici cu schimbatul nu am experiente prea trainice. Sigur, se pot face mici operatiuni pe ici pe colo. Nimic profund, nimic orchestrat catre un scop superior, nimic de durata. Oamenii se schimba doar daca decid ei din interior sa adopte alta cale. Nimeni nu poate schimba pe nimeni. Poate influenta, inrauri, insa nu schimba din radacini.
Omul sfinteste locul. De acord. Se pot aduce imbunatatiri multor situatii, uneori doar prin simpla prezenta. Daca ignoratul presupune o inabusire a situatiei in interior, schimbatul merge si actioneaza (cu acelasi folos scazut) in exterior. Din nou multa munca. O munca supusa unor variabile greu de anticipat si controlat, oricum.
Varianta mea de raspuns, probata ani de-a randul este alta. Nu ignor, nu incerc sa schimb la altii. Am incercat si asa, insa doar ma risipesc si nu simt nicio satisfactie, pentru ca e ca si cum as construi castele pe nisip. Se naruiesc mai devreme sau mai tarziu.
Ceea ce imi este mie de un real folos, vizibil, este sa imi mentin nivelul vibratiilor sus. Cu cat gandurile mele sunt mai elevate si orientate catre divin, cu atat viata mea este mai fluida, mai simpla. Intalnesc numai oameni zambitori, amabili, au loc coincidente fantastice, sincronicitati. Pot gusta viata, in splendoarea si frumusetea ei. O pot banui si mai minunata decat mi se arata: magica, vie, complexa si simpla in acelasi timp. Cand am brese in sistem, adica cand energia mea este contaminata, joasa, ghiciti: draci in trafic, vanzatoare insolente, oameni care dau la propriu peste mine pe strada de parca as fi invizibila, replici taioase, conflicte. O salata haotica, dureroasa. Consecintele le stim cu totii: consum energetic teribil, insomnii, dureri de cap sau de stomac, furie, umilinta etc. Cand sunt intr-un conflict, pe langa starile insirate mai sus, mai ma simt si vinovata, profund ingrijorata: stiu ca problema nu este neaparat la celalalt, cat la mine. Vibratiile mele si-au pierdut calitatea si frecventa inalta (cauze-oboseala fizica si psihica, am permis grijilor sa imi roiasca prin minte prea multa vreme, am stat in compania unor oameni cu vibratii joase, telurice, cu interese marunte si deconectati de la divin etc) si atunci se creaza brese care permit patrunderea in campul meu a unora si altora.
Vibratiile inalte, curate sunt cele specifice iubirii, aprecierii, bucuriei si recunostintei (va poate fi de mare ajutor cartea aceasta). De cate ori in cursul unei zile spunem? : oh, iubesc chestia asta la tine! sau Apreciez mult faptul ca am un restaurant dragut in apropierea biroului! sau unui coleg Apreciez ajutorul si prezenta ta, multumesc! sau Sunt recunoscatoare pentru...si pentru....si pentru...si pentru......
Suntem mai degraba obisnuiti si inclinati sa criticam, sa comparam, sa judecam, sa subminam. Asta pare sa ne creasca noua puterea personala. Certurile in sine nu sunt altceva decat lupte pentru energia celuilalt. Moduri de a lua cu japca inca o uncie de energie, cand a noastra este in cadere libere. Insa puterea aceasta este doar foc si fum, lasa ruine sufletesti in urma....Nu este genul de putere stabila, corecta, curata pe care sa ne-o dorim.
Obisnuintele se pot forma prin exercitiu facut cu convingere, sistematic, regulat. Cu intentie, sustinut, urmarind obiectivul: acela de a mentine frecventele vibratorii personale inalte, cat mai curate. Si atunci evantaiul se va deschide si vom putea simti si trai efectele: o viata in care nu mai trebuie sa ne aparam valorile intr-o citadela-fortareata, ci o viata in care a impartasi devine valoarea principala. Si ca sa impartasesti, este necesara deschiderea fara teama.
Mai exista un aspect important aici. Atunci cand lucram pentru a ne mentine vibratiile (emanatiile energetice) sus, acordate pe frecventa unor emotii pozitive ca bucuria sau recunostinta, ne facem nu numai noua insine un serviciu. Si celorlalti. In realitate, eu mereu am simtit ca am un singur job adevarat. Restul sunt subcontracte. Insa contractul principal este intre mine si divinitate. Ceea ce sunt si ceea ce fac influenteaza subtil si definitoriu intregul. Daca vrem sa schimbam lumea si atmosfera ei, atunci chiar trebuie sa urmam ad literram cuvintele lui Ghandi: sa fim noi schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume. Suntem interconectati. Ne influentam subtil in zeci de mii de moduri. Daca fiecare lucreaza cu sine, atunci isi va eleva fiecare energia lui. Si una langa alta vom putea alcatui o noua tapiserie energetica. Este ca si cum vom depune in inconstientul colectiv seminte din ceea ce ne dorim sa experimentam aici, in siguranta si bucurie.
Ce parere aveti? Sper ca am reusit sa expun cat de cat coerent varianta mea de raspuns.
Spor la practicat azi bucuria, aprecierea, recunostinta si iubirea. Este mai usor decat pare. Fiti consecventi si increzatori. Veti vedea aievea cum se reconfigureaza realitatea.
Comentarii