Lui Vladimir greu ii iese cuvantul toamna, cu t. De cele mai multe ori, se aude doamna. Asa ma refer si eu la ea acum, ca la o doamna. S-a instalat bine, cu suflarea ei rece, cu vantul care isi sterge lacrimile reci de geamuri, cu lumina ei apoasa, cenusie si cerul jos.
Nu pot sa zic ca debordez de energie. Apreciez doar tihna in care salasluiesc acum cuminte.
Mi-am facut provizii de ceaiuri. Busuioc, menta, musetel, ceai verde cu iasomie. Ultimul este cel cu care imi incep ziua. Si ceaiurile de aici! Unele neaparat trebuie sa ajunga si la mine! Un ceai negru, aromat pentru dimineti lenese...
Pranz cald. Gatesc la cuptor. Ciuperci cu branza si cartofi cu rozmarin, stropiti cu cateva picaturi de ulei ISIO4 (o combinatie de uleiuri) si serviti cu salata de varza cu morcovi si marar. Supa crema de legume si linte cu crutoane si smantana. Mancare de toamna. Dupa mine, desigur. De dimineata am mancat struguri albi si migdale. Cat am ras de meniul meu la intalnirea cu colegii de liceu! Eu le povesteam ce mananc de obicei, si ei, carnivori convinsi, comentau spumos. Am ras cu lacrimi. Am zambit acum, scriind meniul de azi (special pentru ei).
O legenda tibetana. Nu prea am dispozitie de ea, totusi...
Fetita mea cu zulufi de culoarea scortisoarei si gropite in obrajori. Ii aluneca ciorapeii pe parchet si merge uneori ca Bambi. Sa ii caut ceva mai potrivit....O ador, intr-un fel atat de linistit, de adanc. Diferit de pasiunea salbatica pe care am avut-o pentru Vladimir.
Vecini noi. Si-au cumparat un bradut pentru terasa si scaune albe. Bradutul are inca eticheta....Ii aud cum trebaluiesc si aseaza lucrurile. Ma bucur pentru ei, septembrie in casa noua...curata si aerisita. Frumos. Ma gandesc sa le ofer ceva, poate o cutie de ciocolata calda. De bun venit. Sa o savureze privind campul, asezati in scaunele lor albe, cu spatar dantelat.
Pun in wishlisturi lungi cardigane calduroase, pulovere de casmir si bluze de matase. Toate Massimo Dutti. Sau Stefanel. Imbatranesc oare? Nu mai imi vine sa dau banii pe orice...Mai putine, dar de calitate. Sa dureze mai mult. Sa aiba finisaje bune.
Gandul ca trebuie sa fac bani. Si alt gand-cate mamici se gandesc la asta? Sfasiate intre nevoia de a iesi din casa, de a lucra, de a obtine apreciere, recunoastere si satisfactii (inclusiv materiale) si dorinta de a fi acolo, calde si prezente langa copiii lor inca mici.
O prietena ma suna si imi spune ca sefa ei ma roaga sa iau in considerare sala de training de la cabana ei. Cuied, Arad. Departe....asa departe mi se pare acum! Incerc sa imi imaginez cum m-as simti azi intr-un avion. Probabil nu mi-ar placea. Nu e o zi buna sa zbori. Poate daca mi-ar da un ceai gustos si daca as avea un tovaras de drum simpatic....Dar gandul la o cabana cocheta, calduroasa, primitoare, inconjurata de padure imi place.
Ultima zi calda. Ieri. Am fost la manichiura. Forma-aluna, culoare roz pal. Miruna vesela, s-a invartit in jurul meu. Maxim un metru. Isi face de lucru din te miri ce. Ce copil cuminte, aveti doamna, se mira manichiurista. Apare si cosmeticiana. Sa il vezi pe cel mare! ii spune manichiuristei. Mai aveti unul? Da, zambesc eu. Asa copii sa tot faci! (asa des aud asta!) conchide cosmeticiana si iese sa fumeze... Nu zic nimic. Manichiurista ma priveste curioasa. Simt putina reverenta in tacerea ei grea de intrebari. Apreciez ca tace, nu intreaba nimic. Este noua aici.
O vecina ma intreaba de ce nu scriu o carte. Biografie, dar sa pun in carca unui personaj intamplarile mele, ca sa nu scriu despre mine. Mereu scriem despre noi...asa cred. In mii de nuante. Totul este despre noi. Ai citi ceva scris de mine? Da, zambeste ea fericita. Tu te auzi povestind?! :-)
Drumul meu...are putine intortocheri in viata reala si multe volute in viata interioara. Si astea sunt asa greu de povestit. Mult consum de energie. Si mai mi-ar trebui o mica armata de sustinatori. Sa nu ma lase sa cad. Sa imi dea energie cand obosesc sau cand gandurile negre ma determina sa arunc cat colo pixul si hartia...Cer prea multe :-)) N-am zis nimic.
Un vecin are in curte o casuta mica. Cu acoperis, fereastra, usa, tot. Ieri era deschisa, o foloseste ca pe o magazie de scule. O privesc adesea si ma gandesc ca poate intr-o zi, am sa cumpar vila asta cu curte imensa. Copiii mei se vor juca in iarba pe care n-as tunde-o prea des, iar eu as scrie in casuta aceea. Intre intrarea casutei si intrarea casei este o poteca pietruita. As margini-o cu margaritare si lalele, cu crizanteme si bujori. Nu
i-am spus toate astea. Doar una dintre fanteziile mele.
S-a schimbat ceva la tine, remarca mama unui copil de la gradinita lui Vladi. Am ochelari noi, ii spun. Ah, asta, exclama ea neconvinsa. Ciudat, si mie mi se pare acum ca m-am schimbat. N-as sti sa spun cum. Am gasit de exemplu un tatuaj care imi place mult. Il vreau si cu asta basta. Imprimat pe pielea mea, cum sa il vreau....Corina mi-l va tatua cand voi merge la Brasov. Ca veni vorba de ochelari, am ales unii ...diferiti de ce am purtat pana acum. Nu mai beau cafea, doar ceai. Si mai sunt si alte schimbari....toamna sa fie, blanda si lunga, ca sa le pot observa pe indelete. Daca observati voi ceva, spuneti-mi si mie.
Sunt curioasa, mor de curioasa cand ma gandesc la cine devin, detaliu cu detaliu....
Nu pot sa zic ca debordez de energie. Apreciez doar tihna in care salasluiesc acum cuminte.
Mi-am facut provizii de ceaiuri. Busuioc, menta, musetel, ceai verde cu iasomie. Ultimul este cel cu care imi incep ziua. Si ceaiurile de aici! Unele neaparat trebuie sa ajunga si la mine! Un ceai negru, aromat pentru dimineti lenese...
Pranz cald. Gatesc la cuptor. Ciuperci cu branza si cartofi cu rozmarin, stropiti cu cateva picaturi de ulei ISIO4 (o combinatie de uleiuri) si serviti cu salata de varza cu morcovi si marar. Supa crema de legume si linte cu crutoane si smantana. Mancare de toamna. Dupa mine, desigur. De dimineata am mancat struguri albi si migdale. Cat am ras de meniul meu la intalnirea cu colegii de liceu! Eu le povesteam ce mananc de obicei, si ei, carnivori convinsi, comentau spumos. Am ras cu lacrimi. Am zambit acum, scriind meniul de azi (special pentru ei).
O legenda tibetana. Nu prea am dispozitie de ea, totusi...
Fetita mea cu zulufi de culoarea scortisoarei si gropite in obrajori. Ii aluneca ciorapeii pe parchet si merge uneori ca Bambi. Sa ii caut ceva mai potrivit....O ador, intr-un fel atat de linistit, de adanc. Diferit de pasiunea salbatica pe care am avut-o pentru Vladimir.
Vecini noi. Si-au cumparat un bradut pentru terasa si scaune albe. Bradutul are inca eticheta....Ii aud cum trebaluiesc si aseaza lucrurile. Ma bucur pentru ei, septembrie in casa noua...curata si aerisita. Frumos. Ma gandesc sa le ofer ceva, poate o cutie de ciocolata calda. De bun venit. Sa o savureze privind campul, asezati in scaunele lor albe, cu spatar dantelat.
Pun in wishlisturi lungi cardigane calduroase, pulovere de casmir si bluze de matase. Toate Massimo Dutti. Sau Stefanel. Imbatranesc oare? Nu mai imi vine sa dau banii pe orice...Mai putine, dar de calitate. Sa dureze mai mult. Sa aiba finisaje bune.
Gandul ca trebuie sa fac bani. Si alt gand-cate mamici se gandesc la asta? Sfasiate intre nevoia de a iesi din casa, de a lucra, de a obtine apreciere, recunoastere si satisfactii (inclusiv materiale) si dorinta de a fi acolo, calde si prezente langa copiii lor inca mici.
O prietena ma suna si imi spune ca sefa ei ma roaga sa iau in considerare sala de training de la cabana ei. Cuied, Arad. Departe....asa departe mi se pare acum! Incerc sa imi imaginez cum m-as simti azi intr-un avion. Probabil nu mi-ar placea. Nu e o zi buna sa zbori. Poate daca mi-ar da un ceai gustos si daca as avea un tovaras de drum simpatic....Dar gandul la o cabana cocheta, calduroasa, primitoare, inconjurata de padure imi place.
Ultima zi calda. Ieri. Am fost la manichiura. Forma-aluna, culoare roz pal. Miruna vesela, s-a invartit in jurul meu. Maxim un metru. Isi face de lucru din te miri ce. Ce copil cuminte, aveti doamna, se mira manichiurista. Apare si cosmeticiana. Sa il vezi pe cel mare! ii spune manichiuristei. Mai aveti unul? Da, zambesc eu. Asa copii sa tot faci! (asa des aud asta!) conchide cosmeticiana si iese sa fumeze... Nu zic nimic. Manichiurista ma priveste curioasa. Simt putina reverenta in tacerea ei grea de intrebari. Apreciez ca tace, nu intreaba nimic. Este noua aici.
O vecina ma intreaba de ce nu scriu o carte. Biografie, dar sa pun in carca unui personaj intamplarile mele, ca sa nu scriu despre mine. Mereu scriem despre noi...asa cred. In mii de nuante. Totul este despre noi. Ai citi ceva scris de mine? Da, zambeste ea fericita. Tu te auzi povestind?! :-)
Drumul meu...are putine intortocheri in viata reala si multe volute in viata interioara. Si astea sunt asa greu de povestit. Mult consum de energie. Si mai mi-ar trebui o mica armata de sustinatori. Sa nu ma lase sa cad. Sa imi dea energie cand obosesc sau cand gandurile negre ma determina sa arunc cat colo pixul si hartia...Cer prea multe :-)) N-am zis nimic.
Un vecin are in curte o casuta mica. Cu acoperis, fereastra, usa, tot. Ieri era deschisa, o foloseste ca pe o magazie de scule. O privesc adesea si ma gandesc ca poate intr-o zi, am sa cumpar vila asta cu curte imensa. Copiii mei se vor juca in iarba pe care n-as tunde-o prea des, iar eu as scrie in casuta aceea. Intre intrarea casutei si intrarea casei este o poteca pietruita. As margini-o cu margaritare si lalele, cu crizanteme si bujori. Nu
i-am spus toate astea. Doar una dintre fanteziile mele.
S-a schimbat ceva la tine, remarca mama unui copil de la gradinita lui Vladi. Am ochelari noi, ii spun. Ah, asta, exclama ea neconvinsa. Ciudat, si mie mi se pare acum ca m-am schimbat. N-as sti sa spun cum. Am gasit de exemplu un tatuaj care imi place mult. Il vreau si cu asta basta. Imprimat pe pielea mea, cum sa il vreau....Corina mi-l va tatua cand voi merge la Brasov. Ca veni vorba de ochelari, am ales unii ...diferiti de ce am purtat pana acum. Nu mai beau cafea, doar ceai. Si mai sunt si alte schimbari....toamna sa fie, blanda si lunga, ca sa le pot observa pe indelete. Daca observati voi ceva, spuneti-mi si mie.
Sunt curioasa, mor de curioasa cand ma gandesc la cine devin, detaliu cu detaliu....
Comentarii