Ne-am intalnit in sala de curs?

Nu imi inspira incredere si nu imi plac trainerii care afirma: sunt aici ca te ajut sa te dezvolti, eu te conectez cu resursele tale, astfel incat sa ai succes...bleah. bleah...afirmatii insotite de un dans al mainilor studiat, ca doar au citit despre puterea nonverbalului...


Din 2003, de cand lucrez ca trainer, nu am reusit sa dezvolt pe nimeni. De conectat omul la resursele lui interioare nici atat, habar nu am cum se face asta. Si nici nu am intrat in sala cu astfel de ganduri.



Exista in biblie un verset pe care il corelez adesea cu munca mea: asa cum fierul ascute fierul, asa si omul se dezvolta din interactiunea cu alt om...Avem nevoie unii de altii ca sa ne "ascutim"/dezvoltam reciproc, ca sa trezim unii in altii curiozitatea, dorinta de a invata si experimenta lucruri noi, de a gasi satisfactie si bucurie.



Sunt constienta ca oamenii vin nu neaparat pentru ceea ce le spun, ci pentru cum le spun. Vin pentru energia mea, pentru infuzia de optimism (sunt cuvintele lor)), vin pentru povestile si exemplele cu care presar expunerea. Iar eu intru in sala pentru bucuria de a impartasi lucrurile noi pe care le aflu-vorbesc doar despre acele lucruri pe care eu insami le-am testat, care pe mine m-au ajutat intr-un anumit punct si intr-o anumita masura. Toate sunt trecute prin filtrul experientei personale. Si mai intru in sala pentru ca invat enorm de multe-oamenii imi spun la randul lor povesti, impartasesc experiente, imi indica carti sau articole interesante, isi deschid sufletele si  ma lasa sa arunc o privire. Este fabulos. Si mai sunt si platita pentru asta-o binecuvantare.

Am gasit azi, nu intamplator, cuvintele frumoasei si talentatei Cella Serghi: nu stiu daca am talent sau nu, dar stiu ca am ceva de spus. Si e, poate, acelasi lucru."

Comentarii