Din 2003, de cand lucrez ca trainer, nu am reusit sa dezvolt pe nimeni. De conectat omul la resursele lui interioare nici atat, habar nu am cum se face asta. Si nici nu am intrat in sala cu astfel de ganduri.
Exista in biblie un verset pe care il corelez adesea cu munca mea: asa cum fierul ascute fierul, asa si omul ascute pre om…
Avem nevoie unii de altii ca sa ne "ascutim"/dezvoltam reciproc, ca sa trezim unii in altii curiozitatea, dorinta de a invata si experimenta lucruri noi, de a gasi satisfactie si bucurie.
Avem nevoie unii de altii ca sa ne "ascutim"/dezvoltam reciproc, ca sa trezim unii in altii curiozitatea, dorinta de a invata si experimenta lucruri noi, de a gasi satisfactie si bucurie.
Sunt constienta ca oamenii vin nu neaparat pentru ceea ce le spun, sunt multi poate care spun ce spun si eu, ci pentru cum le spun.
Vin pentru, citez, : energia mea, pentru infuzia de optimism (sunt cuvintele lor)), vin pentru povestile si exemplele cu care presar expunerea.
Iar eu intru in sala pentru bucuria de a impartasi lucrurile noi pe care le aflu-vorbesc doar despre acele lucruri pe care eu insami le-am testat, care pe mine m-au ajutat intr-un anumit punct si intr-o anumita masura. Toate sunt trecute prin filtrul experientei personale.
Si mai intru in sala pentru ca invat enorm de multe-oamenii imi spun la randul lor povesti, impartasesc experiente, imi indica carti sau articole interesante, isi deschid sufletele si ma lasa sa arunc o privire. Este fabulos. Si mai sunt si platita pentru asta-o binecuvantare.
Am gasit, nu intamplator, cuvintele frumoasei si talentatei Cella Serghi:
Daca ne-am întâlnit în sala de curs, te aștept să îmi rămâi alături cu un like pe pagina facebook. Mulțumesc!
Dacă nu, să facem cumva să ne întâlnim…:-)
Vin pentru, citez, : energia mea, pentru infuzia de optimism (sunt cuvintele lor)), vin pentru povestile si exemplele cu care presar expunerea.
Iar eu intru in sala pentru bucuria de a impartasi lucrurile noi pe care le aflu-vorbesc doar despre acele lucruri pe care eu insami le-am testat, care pe mine m-au ajutat intr-un anumit punct si intr-o anumita masura. Toate sunt trecute prin filtrul experientei personale.
Si mai intru in sala pentru ca invat enorm de multe-oamenii imi spun la randul lor povesti, impartasesc experiente, imi indica carti sau articole interesante, isi deschid sufletele si ma lasa sa arunc o privire. Este fabulos. Si mai sunt si platita pentru asta-o binecuvantare.
Am gasit, nu intamplator, cuvintele frumoasei si talentatei Cella Serghi:
"Nu stiu daca am talent sau nu, dar stiu ca am ceva de spus. Si e, poate, acelasi lucru."
Daca ne-am întâlnit în sala de curs, te aștept să îmi rămâi alături cu un like pe pagina facebook. Mulțumesc!
Dacă nu, să facem cumva să ne întâlnim…:-)
Comentarii