Acum sunt aici

M-am trezit racita, dar cu o stare de liniste, de seninatate cum n-am mai trait demult. 
In ultima vreme am luptat cu senzatia ca trebuie sa fiu in alta parte. Nu stiu unde, in alta parte. Ca drumul meu trebuia sa aiba alta traiectorie, ca m-am indepartat, ca am facut halte lungi, pana aproape am uitat cine sunt si unde ma duc. M-au chinuit gandurile astea. Azi m-am trezit senina. Impacata. Nu trebuie sa fiu nicaieri. Doar acolo unde sunt copiii mei. Vladimir, cu seriozitatea si sensibilitatea lui. Miruna, cu gropitele, chiotele si veselia ei, atat de vesela ca nici nu merge normal, ci in pasul strengarului. 
Sunt aici, cu ei. Eu si Vladi  suntem cam avariati.... bem ceai-eu verde cu iasomie, el de musetel, mancam clatite si mandarine si ne doftoricim dupa pricepere. Miruna zambeste continuu, alearga cu mainile in sus si chicoteste delicios.
Sunt aici. Nu stiu maine, poimaine, raspoimaine unde voi fi. Si cum imi va fi. Dar azi, aici si acum sunt aici, cu ei si e tare bine. 
Liniste, lumina, dragoste, ceai bun si caldura. Cui ii trebuie mai mult?

                                 

Comentarii