Gandurile mele de acum nu au nicio legatura cu politica, cu toate ca si climatul politic poate contribui la ceea ce numim "o viata buna." Au legatura mai degraba cu exercitiile de imaginatie pe care le practic cu ochii deschisi in fiecare zi. "Emiti pe o frecventa inalta" mi-a spus o prietena careia i-am zis ca proiectez imagini, ajustez in mine emotiile adecvate si reiau si reiau pana cand pot pastra imaginea mai mult timp in fata ochilor. Mi se pare fascinanta libertatea asta a mintii de a modela viitorul, de a-l chema si alege pe cel mai bun dintre toate variantele posibile.
Cine vreau sa fiu, cum vreau sa ma exprim, ce am eu de oferit lumii, cum vreau sa traiesc, inconjurata de ce fel de oameni, ce fel de lucruri? Ce inseamna o viata buna pentru mine? Cum voi putea tine in echilibru toate aspectele, toate rolurile care ma definesc acum? Ce imi doresc cu adevarat? Ce imi doresc? Nu stiu la voi cum este, dar mie chiar mi-e greu sa raspund la intrebarea asta. Nu ce ar trebui sa imi doresc, ce se asteapta de la mine sa imi doresc, ci ce imi doresc eu cu adevarat. Nuante, stiu...
Ma intreb adesea ce inseamna o viata buna. Cum se defineste o viata buna? Ma proiectez pana in pragul mortii si ma gandesc din perspectiva omului care isi face retrospectiva: ce a insemnat o viata buna.
Si singurul raspuns care ma satisface este ca o viata buna este aceea in care am daruit. Aceea in care am facut mai mult de a-mi satisface propriile nevoi sau propriul ego. Am trait destul ducandu-mi doar mie grija. Sigur, acum duc grija si copiilor mei si asta a dus la o dezvoltare personala incredibila, m-am extins, servind, in iubire. Pot mai mult? Pot aduce o schimbare pozitiva in lume? Pot sa imi aduc aportul, contributia? Mai mult decat ca mama, educandu-mi copiii in spiritul unor valori umaniste. Pot sa vad pe termen lung, dincolo de nevoile mele imediate si ale familiei mele?
Comentarii